ALEXANDRU MACEDONSKI<\/p>\n\n\n\n
\u00cen Prima verba<\/em> (1872), Alexandru Macedonski \u00ee\u0219i revel\u0103 pre\u021buirea pentru persoanele apropiate, c\u0103rora le datoreaz\u0103 formarea. Evident, prima dintre acestea este mama, care are parte de o \u201ededica\u021biune\u201d (pentru tat\u0103, are catrenul La defunctul meu p\u0103rinte<\/em>). Graba de a-\u0219i clama recuno\u0219tin\u021ba deconspir\u0103 o anume stare de \u00eendoial\u0103 cu privire la drumul lui liric, despre care nu-\u0219i d\u0103 seama dac\u0103 este sau nu de durat\u0103, iar, pentru a-\u0219i lua o piatr\u0103 de pe inim\u0103, \u00ee\u0219i deschide volumul cu Dedica\u021biune iubitei mele mume<\/em>. Ast\u0103zi, apar tot mai multe teorii privitoare la realizarea unui cyborg, prin montarea creierului muribundului \u00eentr-un calculator. Pe atunci, \u00een viziunea lui Macedonski, versurile de\u021bineau un rol vital (ca orice organ \u00een corpul uman), respectiv de a exprima g\u00e2ndurile \u0219i tr\u0103irile sale cele mai puternice. El se vede pe sine \u00eensu\u0219i \u00een versuri, deta\u0219at material \u00een corpul poemului. Concep\u021bia asupra atribu\u021biei literaturii, de a fi totuna cu inima celui care scrie, vine dintr-o seriozitate, specific\u0103 marilor autori, fa\u021b\u0103 de faptul de a crea (fiind convins c\u0103 opera \u00eel expune pe de-a-ntregul): \u201eMam\u0103, aste versuri prime\u0219te de la mine, \/ De\u0219i pot ca s\u0103 moar\u0103 de cum vor ap\u0103rea; \/ Muri-vor pentru lume, iar nu \u0219i pentru tine \/ C\u0103ci ele sunt o parte din inimioara mea\u201d (Dedica\u021biune iubitei mele mume<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Tot dup\u0103 cum se consider\u0103 parte imanent\u0103 a operei, la fel, Alexandru Macedonski, poet caracterizat de elan belicos, se substituie ca voce poporului \u0219i \u00eei subliniaz\u0103 drepturile, \u00een fa\u021ba unei st\u0103p\u00e2niri despotice. Fruste\u021bea (o atitudine atribuit\u0103, de regul\u0103, lui Tudor Arghezi \u00een volumul lui cel mai bun, Flori de mucigai<\/em>) \u00ee\u0219i reg\u0103se\u0219te spa\u021biu larg \u00een versurile urm\u0103toare, a c\u0103ror exaltare romantic\u0103 imit\u0103 baterea \u00een v\u00e2nt a flamurii:<\/p>\n\n\n\n \u201eBucure\u0219tiul nostru, vechia capital\u0103, (O voce<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Inima, simbol al dragostei filiale, se \u00eentrevede, ca \u00eentr-o vitrin\u0103, \u00een poemul pe care i-l dedic\u0103 mamei, iar ubicuitatea sufletului \u00eel face s\u0103 cread\u0103 \u00een propria-i putere de semnalare a oric\u0103rei injusti\u021bii. Av\u00e2ntul patriotic este, \u00eentr-adev\u0103r, anacronic, pentru c\u0103 stadiul militant al romantismului rom\u00e2nesc se \u00eencheiase:<\/p>\n\n\n\n \u201eAv\u00e2nt\u0103-te, suflet, prin dulce c\u00e2ntare (Strig\u0103tul inimii<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Fa\u021b\u0103 de aceste valori morale, p\u0103rin\u021bii \u0219i patria, c\u0103rora le d\u0103ruie\u0219te sufletul \u0219i inima, \u00een mod necondi\u021bionat, Macedonski nu se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, \u00een nicio \u00eemprejurare, ci le va purta mereu cu sine.<\/p>\n\n\n\n De-a lungul vie\u021bii, oriunde a c\u0103l\u0103torit, Macedonski a avut imboldul de a se integra destina\u021biilor (r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo, precum, mai t\u00e2rziu, \u00een Fran\u021ba), pentru a evita infamia insuportabil\u0103 a concitadinilor. C\u00e2nd mutarea nu i-a reu\u0219it, s-a av\u00e2ntat \u00een peripluri fictive. Jinduia s\u0103 apar\u021bin\u0103 t\u0103r\u00e2murilor exotice, dar nu oricum. Orgoliul lui nem\u0103surat \u00eel orienta c\u0103tre un statut de vaz\u0103 \u00een comunitate. La Vene\u021bia, descoper\u0103 (nu America!) via\u021ba obi\u0219nuit\u0103 a oamenilor. Inspirat de c\u00e2ntecele locului, care-i r\u0103sun\u0103 armonios \u00een auz, va pretinde condotierului s\u0103-l conduc\u0103 \u00eenspre idealul lor (al gondolierilor) cel mai \u00eenalt, reprezentat de \u201eSignora Margarita\u201d, care \u201ee Doamna cea mare, cea nobil\u0103\u201d, conform notei din subsolul paginii:<\/p>\n\n\n\n Gondoleta mea iubit\u0103, C\u00e2nd \u021binta nu exist\u0103, fiind numai o fata morgana, chinul interior se dezl\u0103n\u021buie. \u0218i pentru un scop irealizabil, precum apropierea de prototipul femeii perfecte, poetul se consum\u0103 p\u00e2n\u0103 la epuizarea de sine. De\u0219i, anterior, \u00ee\u0219i d\u0103ruia sufletul \u0219i inima, pentru prosl\u0103virea mamei ori a patriei, f\u0103r\u0103 a cunoa\u0219te vreo urm\u0103 de vl\u0103guial\u0103, totu\u0219i, \u00een dragoste, o resimte. Rutina \u00eei este perturbat\u0103 de apari\u021bia unei asemenea tr\u0103iri, dar speran\u021ba este resortul care-l anim\u0103, precum pe robot, ultimele impulsuri electrice ale bateriei:<\/p>\n\n\n\n \u201eA mea privire tot r\u0103t\u0103ce\u0219te, (Ea e departe<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Numai simpla constatare a veracit\u0103\u021bii (t\u00e2n\u0103ra tr\u0103ie\u0219te \u00een alt\u0103 parte) devine semn al dezastrului. Psihoza desp\u0103r\u021birii anuleaz\u0103 chiar posibilitatea re\u00eent\u00e2lnirii accidentale; extrem de sensibilizat de c\u0103tre eveniment (separa\u021bia), poetul se teme de orice, precum de soarta cinic\u0103 \u2013 femeia s\u0103-l caute \u0219i el s\u0103 nu mai tr\u0103iasc\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u201eC\u0103ci poate m\u00e2ine de va veni, \u00cen solitudine, suvenirele, care-i ofereau o m\u00e2ng\u00e2iere minimal\u0103, nu se etaleaz\u0103 dec\u00e2t \u00een latura de obiecte, nicidecum evocatoare ale unor momente fericite. C\u00e2nd sunt contemplate, aproape ca ni\u0219te icoane, nu vor transmite altceva dec\u00e2t nostalgii, ale lor \u00eensele, dup\u0103 str\u0103lucirea \u00eemprejur\u0103rilor care le-au pecetluit destina\u021bia, vitrina din camera poetului. Sinecdoca (ac\u021biunea \u00eentoars\u0103 dinspre om, c\u0103tre lucruri) creeaz\u0103 o fals\u0103 impresie c\u0103 suvenirele s-au animat \u0219i mi\u0219un\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare:<\/p>\n\n\n\n \u201eDar sunte\u021bi triste, voi suvenire, Deja supus unei anume forme de cinism: \u00een a\u0219teptarea diminu\u0103rii durerii, \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba i se scurge, pe nesim\u021bite, din trup, poetul nu mai are dec\u00e2t o ultim\u0103 consolare, parte a credin\u021bei religioase, c\u0103 sufletul \u00eei va \u201ezbura la Dumnezeu\u201d (Desperarea<\/em>), \u00een sfera exuberant\u0103 a raiului. Totu\u0219i, \u00eenainte de a-\u0219i fi \u00eencheiat socotelile pe acest p\u0103m\u00e2nt (atunci c\u00e2nd va fi s\u0103-i sune ceasul, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, dar el este prudent \u0219i se exprim\u0103 despre sine, pentru a l\u0103sa o urm\u0103 important\u0103 a propriei personalit\u0103\u021bi), ne sugereaz\u0103 ideea c\u0103 via\u021ba are farmec \u0219i merit\u0103 tr\u0103it\u0103; dintre pl\u0103cerile care l-au captivat, inserate \u00eentr-un discurs liric pus \u00een oglind\u0103 cu pastelurile senine ale lui Vasile Alecsandri, se opre\u0219te asupra celor mai simple, care \u00eenc\u00e2nt\u0103 omul \u00eenc\u0103 din preistorie:<\/p>\n\n\n\n \u201eS\u0103 \u0219ed l\u00e2ng\u0103 un arbor, s\u0103 c\u00e2nt \u0219i s\u0103 privesc! (Prin selbea-ntunecoas\u0103<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Laba de leu a marelui poet \u00een devenire st\u0103p\u00e2ne\u0219te spa\u021biul celest, ni-l apropie, \u00een mod neb\u0103nuit de mult, iar firescul faptului artistic surprinde \u0219i trebuie s\u0103 fi fost insolit cititorilor vremii lui Macedonski. Nou\u0103 \u00een\u0219ine, celor de ast\u0103zi, domina\u021bi de problematica omului de geniu, reliefat\u0103 genial de Eminescu \u00een Luceaf\u0103rul<\/em>, ne st\u0103 pe buze s\u0103 afirm\u0103m: Wow! Ce aproape este cerul (nici m\u0103car nu am observat p\u00e2n\u0103 acum), \u00eentindem m\u00e2na \u0219i-l atingem:<\/p>\n\n\n\n \u201eS\u0103-mi v\u0103d deasupra frun\u021bii plutind str\u0103lucitoare Volumul de debut, Prima verba<\/em>, de\u0219i ignorat de mul\u021bi dintre criticii \u0219i istoricii literari, este rotund, cu aplec\u0103ri \u00eenspre o tem\u0103 interesant\u0103, aceea a rolului literaturii de a salva, de la completa dispari\u021bie, palpita\u021bia interioar\u0103, dar \u0219i \u00eenspre temele fundamentale, precum via\u021ba, iubirea, c\u0103l\u0103toria \u0219i moartea. <\/p>\n\n\n\n Socotit superior primelor dou\u0103 volume (Prima verba<\/em>, Poesii<\/em>) prin tematici (destinul, via\u021ba, rela\u021bia dintre om \u0219i univers etc.) \u0219i manier\u0103 (exuberant\u0103, dar \u0219i profund\u0103, totodat\u0103), volumul Excelsior<\/em> (1895), dup\u0103 insinuarea suprema\u021biei omului fa\u021b\u0103 de soart\u0103, a controlului pe care acesta l-ar avea asupra celor h\u0103r\u0103zite, propune, \u00een mod surprinz\u0103tor, acceptarea, ca pe un dat firesc, a preeminen\u021bei naturii terestre (\u00een rela\u021bie cu noi), atitudine format\u0103 la fa\u021ba locului de c\u0103tre poet, cu ocazia unei c\u0103l\u0103torii \u00een step\u0103 (\u201e\u00cen zadar, asupritoare, omenirea-nainteaz\u0103, \/ Stepa larg\u0103 e \u0219i ast\u0103zi un domen necucerit; \/ N-o despintec\u0103 nici pluguri, nici ora\u0219e n-o br\u0103zdeaz\u0103\u201d, Stepa<\/em>). Ceea ce-i r\u0103m\u00e2ne \u0219i \u00eel mul\u021bume\u0219te pe deplin este puterea de a ignora trecutul imediat \u0219i r\u0103v\u0103\u0219itor, putere pe care tocmai spa\u021biul vast al pustei i-o furnizeaz\u0103, ca pe un medicament. El se recupereaz\u0103 pe sine t\u00e2n\u0103r (pe c\u00e2nd era capabil s\u0103 \u00eenfrunte predestin\u0103rile injuste), abandon\u00e2nd zestrea de tr\u0103iri \u0219i de sl\u0103biciuni, adus\u0103 de v\u00e2rsta maturit\u0103\u021bii. Av\u00e2nd dou\u0103 variante la \u00eendem\u00e2n\u0103, persisten\u021ba \u00een timpul trecut \u0219i rena\u0219terea \u00eentr-un vis extrem de realizabil, precum asumarea unui rang de conduc\u0103tor, dispus la a se bate cu orice adversar, pentru a tr\u0103i clipa dup\u0103 cum \u00eei pofte\u0219te inima, poetul se \u00eembat\u0103 de elan, mai mult dec\u00e2t un emir. Este acel apogeu mult dorit, de a spune clipei: \u201eMai r\u0103m\u00e2i!\u201d, aidoma lui Faust, dar \u0219i potrivit pactului cu oricine i-ar facilita metamorfoza (\u00een m\u00e2ndru viteaz) \u0219i l-ar \u00eenso\u021bi \u00een misiune, precum don Quijote, orbit de stima de sine, ia \u00een piept realitatea, cu propriile-i arme, scutul \u0219i lancea \u00eenvechite, pentru a se afirma drept cavaler al drept\u0103\u021bii, de\u0219i lupta cea mai acut\u0103 ar trebui purtat\u0103 cu sine \u00eensu\u0219i, pentru a nu c\u0103dea \u00een derizoriu.<\/p>\n\n\n\n Atent la contexte \u0219i la fapte, lui Macedonski i se pare c\u0103 orice am\u0103nunt s\u00e2c\u00e2itor, pe care nu-l a\u0219teapt\u0103 \u00een existen\u021ba de zi cu zi, provine de la soart\u0103. De aceea, sunt pu\u021bine ocaziile \u00een care nu o dispre\u021buie\u0219te. Inovator din cale-afar\u0103 de modern, \u00eembin\u0103 piatra pre\u021bioas\u0103 cu fierul, configur\u00e2nd cea mai str\u0103lucitoare spad\u0103, cu al c\u0103rei sprijin \u00ee\u0219i va supune destinul. Stepa devine teatru al confrunt\u0103rii (\u00eentre poet \u0219i destin):<\/p>\n\n\n\n \u201ePe-arm\u0103sarul meu de step\u0103, ca n\u0103luc\u0103 orbitoare, La m\u00e2nerul unei spade peruzeaua c\u00e2nd z\u00e2mbe\u0219te, Pe c\u00e2t de populat\u0103 este pusta (cu b\u0103t\u0103lii fictive, cu sine \u00een mijlocul evenimentelor), pe at\u00e2t de pustie \u00eei pare propria realitate. Pe un fundal existen\u021bial f\u0103r\u0103 umanitate, nu mai afl\u0103 interlocutori de treab\u0103, dec\u00e2t \u00een r\u00e2ndul mor\u021bilor:<\/p>\n\n\n\n \u201eCu viii nu mai am de-a face (Cu mor\u021bii<\/em>) <\/p>\n\n\n\n Ca \u00een proza fantastic\u0103, unde anticipeaz\u0103 secven\u021be cinematografice de tip horror (cearta p\u0103s\u0103rilor din curte anun\u021b\u0103 intriga filmului P\u0103s\u0103rile<\/em> de Hitchcock), \u0219i \u00een poezie, Macedonski d\u0103 tonul valorific\u0103rii miturilor dintre cele mai detestate, precum acelea despre zombi, tot ca o form\u0103 de a ar\u0103ta c\u00e2t de lipsit de via\u021b\u0103 este propriu-i destin \u0219i c\u00e2t de antipatic, mai mult dec\u00e2t o carcas\u0103 de oase. Decorul este potrivit invaziei sinistre. Rolul corbului (din poezia Corbul<\/em> de E. A. Poe) este preluat de liliac, ambele p\u0103s\u0103ri fiind simboluri nocturne (considerate din sfera extinc\u021biei): primul preveste\u0219te sf\u00e2r\u0219itul (a ceva sau cuiva), al doilea, hr\u0103nindu-se cu s\u00e2nge, seac\u0103 de via\u021b\u0103 prada \u0219i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 prin configura\u021bie: <\/p>\n\n\n\n \u201eCu viii nu mai am de-a face Invocarea lumii subterane (underground) se bazeaz\u0103 pe atitudinea acerb\u0103 a poetului fa\u021b\u0103 de soart\u0103, de refuz a piedicilor (prin opunerea predilec\u021biilor contemporanilor la viziunea lui asupra vie\u021bii). Astfel, devine mai agreabil\u0103 vecin\u0103tatea de tabl\u0103 a robo\u021bilor, dec\u00e2t suita alambicat\u0103 de infamii, din partea semenilor:<\/p>\n\n\n\n \u201eO! mor\u021bi frumo\u0219i, veni\u021bi \u00eentruna… Atmosfera morbid\u0103 nu este inaugurat\u0103, \u00een lirica noastr\u0103, de c\u0103tre Bacovia, a\u0219a cum se crede \u00een general, ci de c\u0103tre Macedonski \u0219i \u00eenc\u0103 \u00eentr-un mod mult mai complex \u0219i cu mijloace artistice din recuzita romantismului. (De fapt, dac\u0103 ne raport\u0103m la genul dramatic, putem spune c\u0103 paternitatea asupra posibilit\u0103\u021bii de explorare a ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 imediat dup\u0103 moarte, o de\u021bine Eminescu). Ceea ce devine suficient la suprafa\u021b\u0103, preseaz\u0103 lumea subteran\u0103, spre a-\u0219i p\u0103r\u0103si l\u0103ca\u0219urile. Eminamente motiv simbolist, plictisul de moarte (la propriu) insufl\u0103 oaselor o ciudat\u0103 chemare la regrupare. Secven\u021bele absurde (\u021bestele caut\u0103, prin iarba \u00eenalt\u0103, g\u00e2tul sus\u021bin\u0103tor etc.) acced \u00een viziune peliculele de la Hollywood. Efectul este aproape comic \u0219i nu de a \u00eensp\u0103im\u00e2nta cititorul:<\/p>\n\n\n\n \u201eCimitirul era ca un v\u00e2rtej (R\u0103smeli\u021ba mor\u021bilor<\/em>)<\/p>\n\n\n\n \u00cen Excelsior<\/em>, poemul cu titlu omonim volumului, raportul dintre planurile celest \u0219i terestru este r\u0103sturnat. Delimitarea piere sub energia excesiv\u0103 a corpurilor astrale. Casele sunt detectabile din spa\u021biu, datorit\u0103 farmecului pe care \u00eens\u0103\u0219i luna li-l acord\u0103. Pentru a se umple cu at\u00e2ta lumin\u0103, c\u00e2t nu mai poate primi, orice acoperi\u0219 trage \u00eenspre sine, ca pe un tub, magia selenar\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u201eSub luna plin\u0103, (Excelsior<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Mozaicul de fine\u021buri estivale (\u201epulberi de aur\u201d, \u201eflori sc\u00e2nteietoare\u201d), similar celui de la curtea Penelopei, blocheaz\u0103 orice form\u0103 de agresivitate – aceasta este impresia poetului, analiz\u00e2ndu-se pe sine \u2013 simte c\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u0219te orice e viu. \u00cen tragediile antice, destinul era inexorabil, oric\u00e2t de mult omul ar fi \u00eencercat s\u0103-l modifice, \u00een conformitate cu propriile-i aspira\u021bii. Adev\u0103rat spirit romantic, Macedonski prezint\u0103 auspiciile fatumului ca pe ni\u0219te coordonate facultative, influen\u021babile de c\u0103tre frumuse\u021bile naturii, at\u00e2t pe timp de zi, c\u00e2t \u0219i noaptea. Titlul volumului (Excelsior<\/em>), tradus din limba latin\u0103, \u00eenseamn\u0103 \u201emai sus\u201d. \u00centr-adev\u0103r, poemele consfin\u021besc tendin\u021ba av\u00e2ntat\u0103 a autorului, de a s\u0103lta, din peisajul terestru, \u00eenspre acela superior, presupus celest, diverse componente (case, p\u0103duri, ape etc.), inclusiv imanente, precum arta de a sublima germenii sor\u021bii autoritare, ca un medic genetician. Antiteza cu tragedienii greci rezult\u0103 dintr-un scop artistic, deloc magistral, acela de a sublinia c\u00e2t de grozav\u0103 este noaptea de var\u0103: <\/p>\n\n\n\n \u201eSub pulberi de aur, Modelul realit\u0103\u021bii acceptabile ar trebui s\u0103 fie insuflat de vis: vreme cald\u0103, posibilitatea de a zbura iute ca g\u00e2ndul peste r\u00e2pe, alternarea (ca ni\u0219te pl\u0103ci schimbate la pick-up) traiului sofisticat (\u00een palate zidite cu u\u0219urin\u021b\u0103 \u0219i \u00eentr-un timp scurt), cu acela rudimentar, similar aceluia pe care-l duce baciul de la munte. Men\u021bionarea numelor \u201eStan \u0219i Bran\u201d, personaje comice, intrate, \u00een memoria colectiv\u0103, prin film, surprinde la aceast\u0103 dat\u0103 (1895), c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu fuseser\u0103 \u00eentruchipate, pe ecran, de celebrii actori, Stan Laurel \u0219i Oliver Hardy. De cinematograf, se auzise, datorit\u0103 Fra\u021bilor Lumi\u00e8re, care au pus la punct prima proiec\u021bie public\u0103 a unui film, \u00een decembrie 1895. Realitatea obiectiv\u0103 este de nesuportat, \u00eentruc\u00e2t este inflexibil\u0103 \u0219i nu las\u0103 loc manifest\u0103rii ludice:<\/p>\n\n\n\n \u201eSpre mun\u021bi s\u0103 merg, (Vis de mai<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Condi\u021bia de p\u0103stor (pe care \u0219i Vergiliu, autorul Eneidei<\/em>, Georgicelor<\/em> \u0219i Bucolicelor<\/em>, a experimentat-o \u00een realitate \u0219i dup\u0103 care a jinduit c\u00e2nd, pentru scurt timp, i se confiscase ogorul) asigur\u0103 deconectarea de la tensiunea ora\u0219ului. \u00centr-un asemenea mediu, f\u0103r\u0103 ajust\u0103rile presupuse de tiparul citadin, priorit\u0103\u021bile vor fi altele. Poetul o curteaz\u0103 pe o anume Rada (nume \u00eent\u00e2lnit \u0219i \u00een lirica de dragoste, semnat\u0103 de Tudor Arghezi) \u0219i o \u00eembie cu valorile noului univers, precum Riga Crypto, pe lucida Enigel: lui Rada \u201eflori, panglici \/ i-aduc de-aici \/ cu lada\u201d. Dar simplitatea vie\u021bii la \u021bar\u0103 depinde \u2013 este aproape o condi\u021bie sine qua non – de zelul altei v\u00e2rste, pe care tot reveria (cu ochii deschi\u0219i) \u00eel poate facilita:<\/p>\n\n\n\n \u201e\u00centinerit R\u0103sfr\u00e2ngerea este, de fapt, arta, lirica \u00een sine, al c\u0103rei domeniu, ca \u00een opera Joc secund<\/em> de Ion Barbu, sublimeaz\u0103 tendin\u021bele oric\u0103rui creator. Macedonski vrea s\u0103 fie altul, mult mai puternic \u0219i mai frumos; pentru a explora peisajul rustic, \u00een\u021belege a-i fi potrivit\u0103 energia adolescen\u021bei, v\u00e2rst\u0103 neafectat\u0103 de mojicia semenilor \u0219i la care apar primii fiori ai dragostei pure, iar poezia \u00eei permite revizuirea trecutului, din unghiul maturit\u0103\u021bii \u0219i \u00een virtutea iluziei c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, l-a modificat \u0219i \u00eel retr\u0103ie\u0219te. Dar aspira\u021bia \u00eel poart\u0103 \u0219i mai departe, \u00een lumea basmelor, acolo unde popasul i-a fost inspirat de emergen\u021ba prin\u021bului (pentru a ajunge s\u0103 conduc\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia, face un ocol formator, pe la magul atot\u0219tiutor din mun\u021bi) din Povestea magului c\u0103l\u0103tor prin stele <\/em>de Mihai Eminescu. Rivalitatea (mai mult dinspre Macedonski) dintre cei doi mari poe\u021bi se \u00eentrevede, fiindc\u0103 nu exist\u0103 elanuri eminesciene pe care Macedonski s\u0103 nu le fi \u00eencercat, dar cutezan\u021ba nu e totuna cu persisten\u021ba \u00eentr-un domeniu, permisibil geniilor. Totu\u0219i, este de remarcat proiectarea, pe un spa\u021biu scurt, a unei c\u0103l\u0103torii fantastice de tip western (ca \u00een balada Buffalo Bill<\/em> de Radu Stanca) \u0219i destul de mul\u021bumitoare pentru cititorul \u00eensetat de aventuri. Ritmul sacadat al versurilor reproduce tropotul:<\/p>\n\n\n\n \u201eAdese iar Pentru a se distan\u021ba de soarta fa\u021b\u0103 de care este circumspect, Macedonski \u00eencearc\u0103 subterfugii variate, precum acela de a se arunca \u00een tr\u0103sur\u0103 \u0219i de a c\u0103l\u0103tori pe oriunde-l poart\u0103 bidivii, ferit de orice rigoare impus\u0103 din exterior (cu at\u00e2t mai mult, de c\u0103tre soart\u0103), ci doar \u00eempins de propriu-i agrement. Poetul se viseaz\u0103 pe sine: cu plete \u00een v\u00e2nt, ca un veritabil cowboy care nu \u021binte\u0219e altceva, dec\u00e2t ceea ce-i \u00eenc\u00e2nt\u0103 inima:<\/p>\n\n\n\n \u201eA\u0219 vrea s\u0103 plec la drum mai mare, (C\u00e2ntec<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Cea mai bun\u0103 form\u0103 de a sfida soarta este norocul \u2013 o situa\u021bie favorabil\u0103, bazat\u0103 pe hazard. Starea de imprevizibilitate, adoptat\u0103, cu \u00eend\u00e2rjire, \u00eempotriva fatumului hain, este subliniat\u0103 prin lipsa de control a nomadului asupra itinerarului, fiindc\u0103 se las\u0103 la m\u00e2na surugiilor \u2013 ei \u00een\u0219i\u0219i alerta\u021bi de posibilitatea de a o rupe cu tiparul existen\u021bial:<\/p>\n\n\n\n \u201eCu surugii pe de\u0219elate Traiul simplu este captivant, iar pentru a-l experimenta, este nevoie, de asemenea, de mult\u0103 energie. Popasul se va face la han, loc de tain\u0103 \u0219i de rostit pove\u0219ti, prin ale c\u0103ror porti\u021be fantastice, se poate evada \u00een alt\u0103 lume, care, de\u0219i fictiv\u0103, are sus\u021binere \u00een disponibilitatea interioar\u0103 a eroilor de a se l\u0103sa du\u0219i de val, precum \u0219i \u00een realitatea imediat\u0103, cu od\u0103i dichisite, p\u0103zite de icoane, care inspir\u0103 existen\u021ba unei lumi esoterice. Magia hanului, b\u0103tut\u0103 \u00een cuie, de secole \u00eentregi, i-a insuflat \u00eencredere lui don Quijote c\u0103 este un cavaler aprig, pus pe fapte bune. Tot la han, \u00een celebrul roman al lui Sadoveanu, Hanu \u2013 Ancu\u021bei<\/em>, ruleaz\u0103 o lume \u00eentreag\u0103, \u00eenviat\u0103 de istorisirile celor ma\u0219i peste noapte. Macedonski pozeaz\u0103 \u00een crai, a c\u0103rui miz\u0103 este clipa prezent\u0103, fiindc\u0103 nimic nu mai conteaz\u0103, dec\u00e2t sprintul prin via\u021b\u0103 \u0219i ceasul de r\u0103gaz:<\/p>\n\n\n\n \u201eDe surugiu dau o sf\u0103n\u021buic\u0103 \u201eCur\u00e2nd, cur\u00e2nd la drumul mare Excelsior<\/em> este volumul \u00een care apar \u0219ase nop\u021bi (din cele unsprezece), al c\u0103ror titlu, de fiecare dat\u0103 articulat, le anun\u021b\u0103 drept chintesen\u021b\u0103 a tr\u0103irilor pe care oricine le poate avea, \u00een decurs de o lun\u0103 de zile: Noapte de noiembrie<\/em>, Noapte de ianuarie<\/em>, Noapte de februarie<\/em>, Noapte de martie<\/em>, Noapte de mai<\/em>, Noapte de iulie<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" ALEXANDRU MACEDONSKI \u00cen Prima verba (1872), Alexandru Macedonski \u00ee\u0219i revel\u0103 pre\u021buirea pentru persoanele apropiate, c\u0103rora le datoreaz\u0103 formarea. Evident, prima dintre acestea este mama, care are parte de o \u201ededica\u021biune\u201d (pentru tat\u0103, are catrenul La defunctul meu p\u0103rinte). Graba de a-\u0219i clama recuno\u0219tin\u021ba deconspir\u0103 o anume stare de \u00eendoial\u0103 cu privire la drumul lui … Continu\u0103 lectura ALEXANDRU MACEDONSKI. Studiu \u00een lucru<\/span>
Vai! Se st\u0103p\u00e2ne\u0219te c-o for\u021b\u0103 brutal\u0103,
C\u0103ci Rom\u00e2nul nostru este obosit
\u0218i \u00een lan\u021buri grele \u0219ade l\u0103n\u021buit!
O Rom\u00e2ne unde-i vitejia ta,
C\u00e2nd Rom\u00e2nul singur, zece \u00eenvingea!
_____
Popor Rom\u00e2n, nu cumva vei pl\u00e2nge?
Asta mai lipse\u0219te, c\u00e2nd lan\u021bul ne str\u00e2nge.
S\u0103 vedem Rom\u00e2nul pl\u00e2ng\u00e2nd ca femei
\u00cen loc c-a lui spad\u0103 s\u0103 scoat\u0103 sc\u00e2ntei,
S\u0103 \u00eenoate-n s\u00e2nge omor\u00e2nd pe ho\u021bi
S\u0103 gonim din \u021bar\u0103 pe tiranii to\u021bi!\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u0218i spune la lume, c\u00e2nd este tr\u0103dare,
Ca s-o de\u0219tept\u0103m!
C\u0103ci dulcea-ne \u021bar\u0103 tr\u0103dat\u0103 greu este;
Rom\u00e2ne, la arme! Poetu-\u0163i d\u0103 veste,
Cu to\u021bi s\u0103 lupt\u0103m!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Taie valul furtunos,
E Signora[1]<\/sup><\/a> Margarit\u0103
P-acel mal \u00eentunecos!!!<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n\n
\u00cen dep\u0103rtare m\u0103 uit mereu;
\u0218i zi \u0219i noapte nu s-odihne\u0219te
Sufletul meu!
Este departe a mea iubit\u0103,
\u0218i c\u0103tre d\u00e2nsa ochiu-mi \u00eendrept,
C\u0103ci \u0219i via\u021ba mi-este sf\u00e2r\u0219it\u0103
Din al meu piept!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Afla-va ‘n locu-mi o piatr\u0103 rece!
Nu voi a mai fi!\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Ce pe la ochiu-mi umbla\u021bi mereu,
C\u0103ci regreta\u021bi acea fericire
Sufletul meu!\u201d <\/p>\n\n\n\n
S-ascult a filomelei c\u00e2ntare-armonioas\u0103,
\u0218-a celorlalte paseri concertul \u00eengeresc!
S-aud murmurul dulce al apei cristaline,
Ce printre flori \u0219i iarb\u0103 se scurge-nceti\u0219or;
S\u0103 v\u0103d razele lunii pl\u0103cute, \u0219-argentine,
Venind s\u0103 se reflecte \u00een micul r\u00e2u\u0219or;\u201d<\/p>\n\n\n\n
A stelelor lumine, ici-colo peste cer,
\u0218i-n juru-mi umbra nop\u021bii a\u0219a de-nc\u00e2nt\u0103toare,
Ce-n lume r\u0103sp\u00e2nde\u0219te t\u0103cere \u0219i mister\u201d. <\/p>\n\n\n\n
Trec, v\u00e2rtej de aur ro\u0219u, de nisip \u00eenf\u0103\u0219urat,
\u0218i c\u00e2nd luna stoarce lapte peste iarba \u0219optitoare,
Stele clare privegheaz\u0103 cortul meu nem\u0103surat.<\/p>\n\n\n\n
Radiaz\u0103 o poem\u0103, g\u00e2nd pe suflet domnitor,
C\u00e2nd joci calul \u00een boestru sau c\u00e2nd pintenu-l iu\u021be\u0219te.
\u00centr-o magic\u0103 splendoare zbori de lume uit\u0103tor,
Nici s\u0103geata nu te-ntrece \u0219i te-av\u00e2n\u021bi f\u0103r\u0103-ncetare,
Sub un farmec de himer\u0103, dup\u0103 ea urm\u0103ritor.
Din real ie\u0219it afar\u0103 nu mai e\u0219ti ca ori\u0219icare,…
Te-nzestrezi cu m\u00e2neci ro\u0219ii la tunic\u0103 de satin,
Chipe\u0219, nalt, cu stem\u0103-n frunte, pleci pe visul t\u0103u c\u0103lare,
\u0218i se uit\u0103, \u0219i se uit\u0103 mizerabilul destin\u201d.<\/p>\n\n\n\n
De mult,
\u0218i foarte des, c\u00e2nd totul tace,
Chem\u00e2nd pe mor\u021bi, ce dorm \u00een pace,
I-ascult\u201d<\/p>\n\n\n\n
De mult,
\u0218i foarte des, c\u00e2nd totul tace,
Chem\u00e2nd pe mor\u021bi, ce dorm \u00een pace,
I-ascult.
Din gropi ei vin \u0219i m\u0103-nconjoar\u0103,
Ei vin,
C\u00e2nd liliacu-n noapte zboar\u0103,
C\u00e2nd dealu-n umbr\u0103 se-nf\u0103\u0219oar\u0103
Deplin\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Cu voi
Nu vine ura, nici minciuna
S\u0103 r\u0103scoleasc\u0103 iar furtuna
Din noi\u201d. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen care c\u00e2te-o \u021beast\u0103 fugea dup\u0103-un g\u00e2tlej,
Iar deget dup\u0103 deget, \u0219i coaste dup\u0103 coaste,
Urmau \u00een goana mare ca oaste dup\u0103 oaste…
Femurul, c\u00e2teodat\u0103, un tibia prinz\u00e2nd,
Da jalnice ocoale, trosnind \u0219i \u0219chiop\u0103t\u00e2nd\u201d<\/p>\n\n\n\n
Cu farmecul ce-n jos se las\u0103,
Oricare coperi\u0219 de cas\u0103
E balt\u0103 de lumin\u0103\u201d<\/p>\n\n\n\n
Sub stele, flori sc\u00e2nteietoare,
Ce griji pot fi predomnitoare,
\u0218i ce destin, balaur?\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cen zbor alerg
Cu g\u00e2ndul,
\u0218i trec prin v\u0103i,
Pe tainici c\u0103i,
De-a r\u00e2ndul.
Prin r\u00e2pe-ad\u00e2nci,
Pe nalte st\u00e2nci,
Prin sate,
Degrab’ zidesc
S\u0103 locuiesc
Palate.
Dar tot cu zor
Le \u0219i dobor,
\u0218i-n urm\u0103,
Ca Stan ori Bran,
M\u0103 fac cioban
De turm\u0103\u201d<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 v\u0103d, uimit,
\u00cen ciuturi
Am p\u0103r b\u0103lai,
E zi de mai\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Un arm\u0103sar,
\u00cen prip\u0103,
Mi-aleg pe plac,
\u0218i-n pulpe-l fac
De \u021bip\u0103.
Iar c\u00e2nd pe cer
S-aprind \u0219i pier
Rubine,
S\u0103 fug\u0103-l las,
F\u0103r\u0103 popas,
Cu mine.
C\u0103ci s\u0103 tot zbor
Un tainic dor
M-apuc\u0103,
Ne\u00eencetat,
Uit\u00e2nd, uitat,
N\u0103luc\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Dar nici pe jos nici de-a-n c\u0103lare
\u0218i nici cu carul cel de foc,
Ci c-o tr\u0103sur\u0103 ferecat\u0103,
De zece cai \u00een \u0219ir purtat\u0103…
Hi – Hi! Hi – Hai! \u00eentr-un noroc!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ce trec v\u00e2rtej prin \u0219apte sate,
H\u0103ind, m\u00e2n\u00e2nd, gonind cu foc\u201d,<\/p>\n\n\n\n
\u0218i beau ciocanul cel de \u021buic\u0103
Cu c\u00e2t m-o duce mai cu foc;
Dar pentru fata cea sub\u021bire
P\u0103strez colea un pumn de lire\u201d;<\/p>\n\n\n\n
S\u0103-mi uit de-a vie\u021bii \u00eentristare
C\u0103 m-a topit sub al ei foc…
Cur\u00e2nd la hanul cel din vale\u201d.<\/p>\n\n\n\n