Nu am ie\u0219ti cu nimic \u00een eviden\u021b\u0103 \u00een autobuzul plin de oameni care mo\u021b\u0103iau, la \u00eentrecere unul cu altul, dar m\u0103 a\u0219teapt\u0103 bunicii. Sigur m\u0103 vor asculta \u0219i m\u0103 vor pre\u021bui pentru g\u00e2ndurile mele scrise. <\/p>\n\n\n\n
Aveam o min\u0103 mai preocupat\u0103 (presupun), eram \u0219i ner\u0103bd\u0103tor: voiam s\u0103 ies \u00een public* imediat, s\u0103 stau pe scen\u0103 \u0219i s\u0103 citesc din poemele mele – ca \u00een Roma antic\u0103. Nu-mi d\u0103deam seama c\u0103 eram \u00eentr-o societate comunist\u0103, \u00eenchistat\u0103 \u00een cultul personalit\u0103\u021bii tovar\u0103\u0219ului egal domnitorilor etc. – de fapt, eram surd la astfel de \u201enimicuri\u201d politice. Eu aveam visul meu \u0219i nimeni nu m\u0103 putea \u00eempiedica. <\/p>\n\n\n\n
Eram fascinat (\u0219i am r\u0103mas p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi) de cuv\u00e2ntul \u201eCalifornia\u201d – un paradis se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een mintea mea, c\u00e2nd \u00eel aud: pomi verzi plini de roade rupte din soare (nu mere \u00eentrev\u0103d, ci bulg\u0103ra\u0219i de soare pe ramurile tinere). <\/p>\n\n\n\n
Primul public <\/strong><\/p>\n\n\n\n Primul meu public a fost taina din drum, locul din uli\u021b\u0103 – poarta unuia sau altuia dintre vecini – , acolo unde \u021b\u0103ranii se adunau \u0219i schimbau impresii, p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte (\u00een special, vara, dup\u0103 ce se uitau la filmul Dallas). <\/p>\n\n\n\n Eram \u00een clasa a doua. \u0218i \u00een acea sear\u0103, am r\u0103mas, \u00een vale, la bunici. La tain\u0103, am luat cu mine revista \u201eArici pogonici\u201d, din care aveam s\u0103 citesc femeilor adunate \u00een drum \u0219i ele m\u0103 vor asculta cu sufletul la gur\u0103. \u021ai-ai g\u0103sit! Aveam o pagin\u0103 \u00een care era ridiculizat un func\u021bionar de stat (ceva de felul c\u0103 arde gazul de poman\u0103). Am citit pasajul acelor femei, c\u00e2teva dintre ele poate n\u0103scute chiar \u00een anul 1910. Purtau fuste negre, batic pe cap, \u00eennodat sub barb\u0103 etc. Mi-am \u00eenchis revista \u0219i am plecat \u00een cas\u0103. <\/p>\n\n\n\n (Va urma) <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Nu am ie\u0219ti cu nimic \u00een eviden\u021b\u0103 \u00een autobuzul plin de oameni care mo\u021b\u0103iau, la \u00eentrecere unul cu altul, dar m\u0103 a\u0219teapt\u0103 bunicii. Sigur m\u0103 vor asculta \u0219i m\u0103 vor pre\u021bui pentru g\u00e2ndurile mele scrise. Aveam o min\u0103 mai preocupat\u0103 (presupun), eram \u0219i ner\u0103bd\u0103tor: voiam s\u0103 ies \u00een public* imediat, s\u0103 stau pe scen\u0103 \u0219i … Continu\u0103 lectura CUM M\u0102 AJUT\u0102 PE MINE SCRISUL (FAPTUL DE A SCRIE) \u00ceN VIA\u021aA DE ZI CU ZI (3). Sec\u021biunea I<\/span>