{"id":8960,"date":"2023-07-09T16:57:42","date_gmt":"2023-07-09T16:57:42","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=8960"},"modified":"2023-07-09T16:57:42","modified_gmt":"2023-07-09T16:57:42","slug":"cum-ma-ajuta-pe-mine-scrisul-faptul-de-a-scrie-in-viata-de-zi-cu-zi-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/07\/09\/cum-ma-ajuta-pe-mine-scrisul-faptul-de-a-scrie-in-viata-de-zi-cu-zi-3\/","title":{"rendered":"CUM M\u0102 AJUT\u0102 PE MINE SCRISUL (FAPTUL DE A SCRIE) \u00ceN VIA\u021aA DE ZI CU ZI"},"content":{"rendered":"\n

\u00cenceputul<\/strong><\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 \u00een clasa a VI-a, am fost de partea cealalt\u0103 a baricadei, numai \u00een tab\u0103ra cititorilor, fascinat de basme, reviste pentru copii, benzi desenate. Str\u0103b\u0103team lecturile suplimentare de la sf\u00e2r\u0219itul manualelor, \u00een vacan\u021ba de var\u0103, c\u00e2nd nu mai g\u0103seam prin cas\u0103 volume de lecturat.<\/p>\n\n\n\n

Nu aveam vreun scop, fiind \u0219i copil: \u201e\u00een\u021belepciunea mea era jocul\u201d (parafrazare a spuselor lui Lucian Blaga).<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 clasa a V-a (destul de grea mi s-a p\u0103rut \u2013 pierdusem contactul cu limba englez\u0103, din cauza deficien\u021bei \u0219colii de la acea dat\u0103: aceasta \u00eens\u0103\u0219i este o poveste), ni s-a schimbat diriginta, \u201ep\u0103luga\u201d \u2013 a\u0219a o poreclise mama, inspirat\u0103 de \u00een\u0103l\u021bimea de\u0219irat\u0103 a acelei femei, pe care aveam s\u0103 o rev\u0103d, peste ani buni, la un examen de bacalaureat, c\u00e2nd eram evaluator \u00een comisie etc. To\u021bi din clas\u0103 eram plini de ner\u0103bdare, fiindc\u0103 auzisem c\u0103 vom avea o dirigint\u0103 nou\u0103, profesoar\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103; vas\u0103zic\u0103, o l\u0103sasem \u00een urm\u0103 pe doamna precedent\u0103, care ne surprindea cu subiecte pe l\u00e2ng\u0103 lec\u021bii, dar \u0219i cu o preocupare excesiv\u0103 de sine (avea p\u0103rul vopsit negru, unghii mari, trasate cu strat gros de oj\u0103, purta haine colorate, bluz\u0103 verde, fust\u0103 alb\u0103 etc.). Mai d\u0103dea \u0219i note dup\u0103 ureche. Nu \u0219tiai ce s\u0103 \u00eenve\u021bi, de unde s\u0103 \u00eencepi \u0219i unde s\u0103 te opre\u0219ti\u2026<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

A intrat \u00een clas\u0103 o doamn\u0103 \u201ea\u0219ezat\u0103\u201d, calm\u0103, bl\u00e2nd\u0103, cu vorb\u0103 pl\u0103cut\u0103. \u021ainuta vestimentar\u0103 era modest\u0103, nu departe de cea a mamelor noastre. Manualul se deschidea cu un text de Ion Creang\u0103. Doamna Elena Joi\u021ba (ni s-a prezentat) ne-a \u00eentrebat cine vrea s\u0103 citeasc\u0103. Am ridicat m\u00e2na \u0219i m-a pus. La sf\u00e2r\u0219itul orei, ne-a dat sarcin\u0103 pentru acas\u0103, \u00eentr-un stil nemai\u00eent\u00e2lnit de noi, p\u00e2n\u0103 atunci: pe un caiet separat numai de teme, s\u0103 efectu\u0103m de la un exerci\u021biu (din manual) p\u00e2n\u0103 la dou\u0103zeci.<\/p>\n\n\n\n

Ora urm\u0103toare, ne-a luat caietele, pentru corectat. C\u00e2nd ni le-a adus, am citit observa\u021biile din marginea exerci\u021biului meu, care sunau cam a\u0219a: Ai citit at\u00e2t de bine un text dificil, de Ion Creang\u0103 \u0219i nu m\u0103 a\u0219teptam s\u0103 rezolvi numai un exerci\u021biu. Eu te credeam cel mai bun. M-ai dezam\u0103git.<\/p>\n\n\n\n

St\u0103team singur \u00een sufragerie, eu, \u00een fa\u021ba paginii dojenitoare, al c\u0103rei glas \u00eemi ajunsese \u00een suflet \u0219i m-a f\u0103cut s\u0103 tac eu \u00een mine \u00eensumi. A fost lini\u0219tea ru\u0219inii fa\u021b\u0103 de o doamn\u0103 competent\u0103, care m\u0103 aprecia \u00een mod v\u0103dit. De atunci \u00eenainte, nu f\u0103ceam dou\u0103zeci de teme, ci treizeci.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen trecerea vremii, se aplatizase \u0219i acest moment. Redevenisem acela\u0219i copil \u2013 dornic s\u0103 m\u0103 impun, \u00een meciurile de fotbal. M\u0103 \u00eenscrisesem la echipa de juniori a Craiovei.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Prima lucrare de control din clasa a VI-a<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Doamna Elena Joi\u021ba ne-a luat prin surprindere, \u00eentr-una dintre zile: lucrare de control. Tema: s\u0103 facem o compunere liber\u0103, despre un col\u021b de natur\u0103 sau ce dorim noi.<\/p>\n\n\n\n

Mi-am \u00eenceput compunerea din tinda casei (de la Cleanov), de acolo de unde m\u0103 uitam, \u00een izolarea mea creativ\u0103, la dealul Bani\u021ba, \u00een a c\u0103rui vecin\u0103tate, frem\u0103ta lunca fostului boier, Bumbaru.<\/p>\n\n\n\n

Am pornit spre lunc\u0103. Din dep\u0103rtare, copacii p\u0103reau osta\u0219i zdren\u021bui\u021bi \u00een lupte. I-am \u00eentrebat de\u2026 regele lor. Am ajuns \u00een inima p\u0103durii, \u00een fa\u021ba unui copac falnic etc. (Din p\u0103cate, nu mai de\u021bin compunerea. Avea sor\u0103-mea un obicei! C\u00e2nd f\u0103cea curat, totdeauna \u00eencepea cu foile sau caietele mele vechi \u0219i le arunca. Degeaba o certam, fiindc\u0103, data viitoare, la fel proceda).<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Talantul<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Doamna Elena Joi\u021ba ne-a adus lucr\u0103rile. Striga numele tuturor colegilor, numai pe al meu, nu. Mai r\u0103m\u0103sese o singur\u0103 lucrare, a mea. A ridicat-o \u00een dreptul ochilor, a citit-o \u0219i mi s-a adresat c\u0103 am talent, c\u0103 am imagina\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Vorbele \u2013 primele de acest fel, pentru mine \u2013 au devenit st\u00e2lpi de sus\u021binere a personalit\u0103\u021bii mele viitoare. Aspira\u021biile au devenit altele. Visam s\u0103 ajung un mare scriitor, s\u0103 fiu recunoscut pe strad\u0103 \u0219i s\u0103 impresionez fetele de v\u00e2rsta mea. Of! Dar cum? Nu eram dec\u00e2t un b\u0103ie\u021bel de unsprezece ani.<\/p>\n\n\n\n

Vacan\u021ba de var\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n

S-a terminat clasa a VI-a. Am luat premiul al II-lea. Am f\u0103cut o fotografie, moment care se sus\u021bine printr-o poveste*.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen vacan\u021ba de var\u0103, am mers la \u021bar\u0103. Acum, oriunde m\u0103 \u00eendreptam, aveam cu mine \u201etalantul\u201d de la Dumnezeu (\u00een buzunar) \u0219i despre care mi-a vorbit doamna Joi\u021ba. Aveam o \u021bint\u0103 \/ un vis.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen autobuz (rat\u0103)<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00cen drumul c\u0103tre sat, parcurs \u00eentr-un autobuz aglomerat, am prins un loc pe la mijloc. Am deschis caietul \u0219i descriam priveli\u0219tea mobil\u0103, pe care o \u00eentrez\u0103ream pe geam.<\/p>\n\n\n\n

Speram s\u0103 fiu \u00eentrebat de ceilal\u021bi c\u0103l\u0103tori despre cele pe care le a\u0219terneam cu \u00eenfocare pe h\u00e2rtie, dar ei, \u00een majoritate lucr\u0103tori la CFR \u2013 \u00eei recunoscusem dup\u0103 \u0219epcile \u0219i bluzele specifice -, mo\u021b\u0103iau sau dormeau du\u0219i, astfel \u00eenc\u00e2t nu era absurd\u0103 posibilitatea s\u0103 nu coboare unde trebuie, ci mult mai departe, dup\u0103 c\u00e2t de ad\u00e2nc le era somnul.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
    \n
  1. Sora mea avea un coleg, al c\u0103rui tat\u0103 lucra fotograf la ziarul \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201d (unicul ziar din ora\u0219, \u00een 1982 \u2013 de fapt, p\u00e2n\u0103 \u00een 1990). Tata l-a rugat s\u0103 ne fac\u0103 o poz\u0103, a familiei \u2013 ne aflam cu to\u021bii la premiere (sora mea avea numai premiul I), \u00een curtea cu pomi seculari a Liceului Pedagogic (\u201e\u0218tefan Velovan\u201d, actualmente). Mult timp, am n\u0103d\u0103jduit c\u0103 se va \u00eendura acel individ \u0219i ne va oferi fotografia, dar, nicidecum. Poate c\u0103, a\u0219a cum am auzit ulterior, se afla sub t\u0103lm\u0103cirea lui Bachus. \u00cen fa\u021ba noastr\u0103, se ilustra o traducere ingrat\u0103 a omului care, poate, \u00een esen\u021b\u0103, avea calit\u0103\u021bi. Indiferent de starea lui, noi \u00eel respectam, dar el, nu. \u00cent\u00e2lnit \u0219i \u00eentrebat, ulterior, despre fotografie, ne mai \u0219i am\u0103gea:\u201do trimit prin Daniel\u201d (parc\u0103 a\u0219a \u00eel chema pe fiu-s\u0103u).<\/li>\n<\/ol>\n\n\n\n
    \n\n\n\n

    Nu am ie\u0219ti cu nimic \u00een eviden\u021b\u0103 \u00een autobuzul plin de oameni care mo\u021b\u0103iau, la \u00eentrecere unul cu altul, dar m\u0103 a\u0219teapt\u0103 bunicii. Sigur m\u0103 vor asculta \u0219i m\u0103 vor pre\u021bui pentru g\u00e2ndurile mele scrise.<\/p>\n\n\n\n

    Aveam o min\u0103 mai preocupat\u0103 (presupun), eram \u0219i ner\u0103bd\u0103tor: voiam s\u0103 ies \u00een public* imediat, s\u0103 stau pe scen\u0103 \u0219i s\u0103 citesc din poemele mele \u2013 ca \u00een Roma antic\u0103. Nu-mi d\u0103deam seama c\u0103 eram \u00eentr-o societate comunist\u0103, \u00eenchistat\u0103 \u00een cultul personalit\u0103\u021bii tovar\u0103\u0219ului egal domnitorilor etc. \u2013 de fapt, eram surd la astfel de \u201enimicuri\u201d politice. Eu aveam visul meu \u0219i nimeni nu m\u0103 putea \u00eempiedica.<\/p>\n\n\n\n

    Eram fascinat (\u0219i am r\u0103mas p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi) de cuv\u00e2ntul \u201eCalifornia\u201d \u2013 un paradis se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een mintea mea, c\u00e2nd \u00eel aud: pomi verzi plini de roade rupte din soare (nu mere \u00eentrev\u0103d, ci bulg\u0103ra\u0219i de soare pe ramurile tinere).<\/p>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    Primul meu public a fost taina din drum, locul din uli\u021b\u0103 \u2013 poarta unuia sau altuia dintre vecini \u2013 , acolo unde \u021b\u0103ranii se adunau \u0219i schimbau impresii, p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte (\u00een special, vara, dup\u0103 ce se uitau la filmul Dallas).<\/p>\n\n\n\n

    Eram \u00een clasa a doua. \u0218i \u00een acea sear\u0103, am r\u0103mas, \u00een vale, la bunici. La tain\u0103, am luat cu mine revista \u201eArici pogonici\u201d, din care aveam s\u0103 citesc femeilor de la tain\u0103.<\/p>\n\n\n\n

    (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    \u00cenceputul P\u00e2n\u0103 \u00een clasa a VI-a, am fost de partea cealalt\u0103 a baricadei, numai \u00een tab\u0103ra cititorilor, fascinat de basme, reviste pentru copii, benzi desenate. Str\u0103b\u0103team lecturile suplimentare de la sf\u00e2r\u0219itul manualelor, \u00een vacan\u021ba de var\u0103, c\u00e2nd nu mai g\u0103seam prin cas\u0103 volume de lecturat. Nu aveam vreun scop, fiind \u0219i copil: \u201e\u00een\u021belepciunea mea era … Continu\u0103 lectura CUM M\u0102 AJUT\u0102 PE MINE SCRISUL (FAPTUL DE A SCRIE) \u00ceN VIA\u021aA DE ZI CU ZI<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-8960","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8960","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8960"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8960\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8961,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8960\/revisions\/8961"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8960"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8960"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8960"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}