\u00cen Antichitate, filosofii conduceau urbea \u2013 erau considera\u021bi cei mai importan\u021bi oameni ai cet\u0103\u021bii. De exemplu, c\u00e2nd au intrat \u00een Megara, romanii au \u0219tiut c\u0103 Stilpon, filosoful grec, era cel mai important om din cetate \u0219i au dat n\u0103val\u0103 peste acesta, lu\u00e2ndu-i tot: \u201eStilpo, i s-au adresat sarcastic, nu mai ai nimic. \u021ai-am luat totul!\u201d, iar replica, r\u0103mas\u0103 \u00een istorie, pentru profunzimea ei, a fost: \u201eOmnia mea, mecum porto\u201d. Prin acest r\u0103spuns, care i-a surprins \u0219i motivat, totodat\u0103, pe concitadinii lui, Stilpo atr\u0103gea aten\u021bia asupra instruirii spiritului, fa\u021b\u0103 de grija patologic\u0103 pentru bun\u0103starea material\u0103 \u2013 de altfel, efemer\u0103. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen Grecia antic\u0103, se juca teatru. Tragedienii greci: Eschil, Sofocle \u0219i Euripide (\u00eentre al\u021bii) subliniau for\u021ba inexorabil\u0103 a destinului: oric\u00e2t ar \u00eencerca, omul nu poate s\u0103-\u0219i schimbe fatumul, dar, \u00een acela\u0219i timp, aduceau \u00een prim-plan valorile autentice ale democra\u021biei: juste\u021bea, meritocra\u021bia (repus\u0103 \u00een drepturi mult mai t\u00e2rziu, de c\u0103tre Napoleon), credin\u021ba, dragostea pentru patrie etc.<\/p>\n\n\n\n
Prin exemplul personal, Diogene, fondatorul cinismului \u2013 ducea un trai de c\u00e2ine \u2013 de aici, etimologia cuv\u00e2ntului \u201ecinism\u201d – a cobor\u00e2t \u00een agora \u0219i a demonstrat c\u0103 fericirea este la un pas de noi, c\u0103 nu este nevoie s\u0103 ne \u00eempopo\u021bon\u0103m cu podoabe \u00een palate poleite, pentru a ne bucura sufletul \u0219i, dup\u0103 cum se \u0219tie, s-a refugiat \u00eentr-un butoi, la marginea m\u0103rii, dar, zilnic, umbla prin Atena, cu lampa aprins\u0103, \u00een c\u0103utarea unui om (adev\u0103rat). Pilduitoare este \u0219i \u00eent\u00e2lnirea cu Alexandru cel Mare, moment pictat de mari arti\u0219ti. \u00centrebat de t\u00e2n\u0103rul s\u0103u interlocutor dac\u0103 are nevoie de ceva, Diogene i-a cerut s\u0103 se dea la o parte, fiindc\u0103 \u00eei ia soarele. \u201eCine ai vrea s\u0103 fii, Diogene, dac\u0103 te-ai mai na\u0219te \u00eenc\u0103 o dat\u0103?\u201d \u2013\u201eTot eu\u201d. \u201eEu, dac\u0103 m-a\u0219 mai na\u0219te o dat\u0103, a\u0219 vrea s\u0103 fiu Diogene\u201d: prin acest schimb de replici, Alexandru cel Mare transmitea istoriei pledoaria lui pentru valoarea incomensurabil\u0103 a filosofiei, ca domeniu de investigare a tainelor universului.<\/p>\n\n\n\n
La celebrul banchet, Platon invita min\u021bi luminate, \u00eentre care, Socrate, pentru a pune \u00een dezbatere probleme permanente ale firii umane: dragostea, credin\u021ba, care este sensul vie\u021bii \u0219i al filosofiei \u00eens\u0103\u0219i. \u00cenaintea lui Iisus, Socrate a ie\u0219it \u00een agora, pentru a afirma: \u201eCunoa\u0219te-te pe tine \u00eensu\u021bi!\u201d.<\/p>\n\n\n\n
La Roma, exista un tribunal activ care conferea calitatea de poet celor pe care-i considerau demni de acest titlu. Unul dintre cei care a fost Entuziast a fost \u0219i Publius Ovidius Naso, poet al cur\u021bii imperiale, pe vremea lui Octavian Augustus, nevoit s\u0103-\u0219i lase avutul, pentru exilul la Tomis, din cauza particip\u0103rii la una dintre petrecerile Liviei, fiica \u00eemp\u0103ratului \u2013 acesta ar fi mobilul plauzibil al unei astfel de conjuncturi, neelucidate nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Celelalte motive presupuse: fie ar fi f\u0103cut parte dintre eventualii comploti\u0219ti \u2013 eu m\u0103 \u00eendoiesc, fiindc\u0103 Octavian \u00ee\u0219i demonstrase puterea, fie s-ar fi \u00eenchinat unor zei socoti\u021bi p\u0103g\u00e2ni de c\u0103tre romani.<\/p>\n\n\n\n
A cobor\u00ee \u00een cetate presupune \u0219i riscuri. De aceea, Horatius ura vulgul \u0219i st\u0103tea departe de acesta, oric\u00e2t de mult avea ocazia. Pentru opera lui, Horatius a fost r\u0103spl\u0103tit de c\u0103tre Mecena cu o vil\u0103, care exist\u0103 \u0219i ast\u0103zi \u2013 mult\u0103 vreme, poate \u0219i ast\u0103zi, fiind folosit\u0103 de c\u0103tre oficialit\u0103\u021bi, pentru lucru.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen literatura noastr\u0103, cronicarii au provenit din r\u00e2ndul marii boierimi, fiind onora\u021bi cu func\u021bii \u00een stat, precum Ion Neculce – mare hatman \u00een vremea domniei lui Dimitrie Cantemir. <\/p>\n\n\n\n
Genera\u021bia pa\u0219optist\u0103, care \u0219i-a propus drept scop major: Rom\u00e2nia mare, ideal urm\u0103rit \u00een mod constant \u0219i realizat \u00een 1918, a fost implicat\u0103 plenar \u00een via\u021ba politic\u0103 a \u021b\u0103rii, \u00een frunte cu Vasile Alecsandri. P\u00e2n\u0103 \u0219i Dimitrie Bolintineanu, din pleiada str\u0103lucit\u0103 a genera\u021biei, a de\u021binut func\u021bia de ministru al Cultelor. <\/p>\n\n\n\n
Ion Heliade – R\u0103dulescu, participant la Revolu\u021bia de la 1848 \u0219i fondatorul primului ziar, \u201eCurierul Rom\u00e2nesc\u201d (1829), poet descris de Eminescu \u00een Epigonii drept munte de spiritualitate, a fost obligat s\u0103 plece \u00een exil, la Paris, apoi \u00een insula Chios \u0219i la Constantinopol – nu s-a ferit de \u00eendatoririle patriotice: a pus \u021bara mai presus de el \u00eensu\u0219i. <\/p>\n\n\n\n
Junimea, compus\u0103 din tineri reveni\u021bi de la studii din str\u0103in\u0103tate, a fost prezent\u0103 \u00een via\u021ba cultural\u0103, social\u0103 \u0219i politic\u0103, \u00eengrijindu-se de progresul spiritual al unor revela\u021bii juvenile, precum Mihai Eminescu sau Samson Bodn\u0103rescu. <\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Mihai Eminescu muncea asupra propriilor manuscrise, \u00een izolare total\u0103, aproape ca un pustnic, dar ca jurnalist, \u00een special la s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul \u201eTimpul\u201d, acolo unde i-a avut colegi de redac\u021bie pe I. L. Caragiale \u0219i Ioan Slavici, a pledat pentru drepturile rom\u00e2nilor, mai cu seam\u0103 pentru ale celor din Transilvania \u0219i Basarabia. Pe subiecte particulare, Eminescu poate a p\u0103rut inabordabil, \u00eens\u0103 \u00een privin\u021ba problemelor na\u021bionale, devenise o voce \u0219tiut\u0103 \u00een lume (de aceea, nu consimt la opiniile celor care, \u00een prezent, sus\u021bin c\u0103 Eminescu ar fi fost marginalizat din cauza convingerilor lui politice – era imposibil: poetul intrase deja \u00een con\u0219tiin\u021ba poporului). <\/p>\n\n\n\n
Alexandru Macedonski, a c\u0103rui oper\u0103 poetic\u0103 \u00eembin\u0103 elementele a trei curente literare: clasicism (prin rondeluri), romantism (Nop\u021bile \u0219i lirica de debut) \u0219i simbolism (a \u00eentemeiat \u0219i teoretizat mi\u0219carea aceasta la noi), a \u00eencercat s\u0103 se stabileasc\u0103 \u00een Fran\u021ba. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen perioada interbelic\u0103, tinerii Mircea Eliade \u0219i Emil Cioran au primit burse de studiu \u00een str\u0103in\u0103tate. Ei nu au mai revenit \u00een \u021bar\u0103, din cauza climatului politic. A fost un exil pentru care au optat, dar nu \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 voit\u0103 ca Alexandru Macedonski, deoarece ei, probabil, s-ar fi \u00eentors \u00een \u021bar\u0103, dac\u0103 democra\u021bia s-ar fi p\u0103strat. Eugen Ionescu a plecat \u00een Fran\u021ba – acolo a ales s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, datorit\u0103 originii mamei. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Antichitate, filosofii conduceau urbea \u2013 erau considera\u021bi cei mai importan\u021bi oameni ai cet\u0103\u021bii. De exemplu, c\u00e2nd au intrat \u00een Megara, romanii au \u0219tiut c\u0103 Stilpon, filosoful grec, era cel mai important om din cetate \u0219i au dat n\u0103val\u0103 peste acesta, lu\u00e2ndu-i tot: \u201eStilpo, i s-au adresat sarcastic, nu mai ai nimic. \u021ai-am luat totul!\u201d, … Continu\u0103 lectura Turnul de filde\u0219 sau agora<\/span>