Este greu pentru noi, ast\u0103zi, s\u0103 ne apropiem de felul \u00een care scriitorii pe care-i pre\u021buim erau sau nu agreabili ca oameni, fiindc\u0103 au fost preocupa\u021bi s\u0103 lase o oper\u0103 \u00een urm\u0103. Am\u0103nunte despre cum erau ei \u00een via\u021ba de zi cu zi afl\u0103m de la contemporanii lor, care, \u00een descriere, au fost subiectivi. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen Antichitate, filosofii conduceau urbea \u2013 erau considera\u021bi cei mai importan\u021bi oameni ai cet\u0103\u021bii. De exemplu, c\u00e2nd au intrat \u00een Megara, romanii au \u0219tiut c\u0103 Stilpo, filosoful grec, era cel mai important om din cetate \u0219i au dat n\u0103val\u0103 peste acesta, lu\u00e2ndu-i tot: \u201eStilpo, i s-au adresat sarcastic, nu mai ai nimic. \u021ai-am luat totul!\u201d, iar replica, r\u0103mas\u0103 \u00een istorie, pentru profunzime, a fost: \u201eOmnia mea, mecum porto\u201d. Prin acest r\u0103spuns, care i-a surprins \u0219i motivat, totodat\u0103, pe concitadinii lui, Stilpo atr\u0103gea aten\u021bia asupra instruirii spiritului, fa\u021b\u0103 de grija patologic\u0103 pentru bun\u0103starea material\u0103 \u2013 de altfel, efemer\u0103. Du\u0219m\u0103nit de str\u0103ini, fiindc\u0103 trebuie s\u0103 fi fost un model \u00een societate, Stilpo cred c\u0103 a fost un om bun, care a avut puterea, r\u0103mas singur (familia, de asemenea, i-a fost nimicit\u0103), s\u0103-\u0219i expun\u0103 g\u00e2ndirea \u00een lucr\u0103ri de etic\u0103, dintre care una a fost dedicat\u0103 binelui drept categorie filosofic\u0103. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen Grecia antic\u0103, se juca teatru. Tragedienii greci: Eschil, Sofocle \u0219i Euripide (\u00eentre al\u021bii) subliniau for\u021ba inexorabil\u0103 a destinului: oric\u00e2t ar \u00eencerca, omul nu-l poate schimba, dar, \u00een acela\u0219i timp, aduceau \u00een prim-plan valorile autentice ale democra\u021biei: juste\u021bea, meritocra\u021bia (repus\u0103 \u00een drepturi mult mai t\u00e2rziu, de c\u0103tre Napoleon), credin\u021ba, dragostea pentru patrie etc. Nu \u0219tiu ce a fost \u00een sufletul lor c\u00e2nd se transpuneau \u00een pielea personajelor m\u0103cinate \u00een aspira\u021bie, de col\u021bii neiert\u0103tori ai propriului destin, dar piesa de teatru devenise pentru ei modalitatea de a-\u0219i fi imortalizat st\u0103rile interioare \u0219i de a le fi dat o cale de r\u0103bufnire \u00een afar\u0103, empatia, sim\u021bit\u0103 \u00een contactul cu publicul, atenu\u00e2nd spleenul existen\u021bial, c\u0103ruia \u00eei c\u0103zuser\u0103 prad\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Prin exemplul personal, Diogene, fondatorul cinismului \u2013 ducea un trai de c\u00e2ine \u2013 de aici, etimologia cuv\u00e2ntului \u201ecinism\u201d \u2013 a cobor\u00e2t \u00een agora \u0219i a demonstrat c\u0103 fericirea este la un pas de noi, c\u0103 nu este nevoie s\u0103 ne \u00eempopo\u021bon\u0103m cu podoabe \u00een palate poleite, pentru a ne bucura sufletul \u0219i, dup\u0103 cum se \u0219tie, s-a refugiat \u00eentr-un butoi, la marginea m\u0103rii, dar, zilnic, umbla prin Atena, cu lampa aprins\u0103, \u00een c\u0103utarea unui om (adev\u0103rat). Pilduitoare este \u0219i \u00eent\u00e2lnirea cu Alexandru cel Mare, moment pictat de mari arti\u0219ti. \u00centrebat de t\u00e2n\u0103rul s\u0103u interlocutor dac\u0103 are nevoie de ceva, Diogene, din gura butoiului, i-a cerut s\u0103 se dea la o parte, fiindc\u0103 \u00eei ia soarele. \u201eCine ai vrea s\u0103 fii, Diogene, dac\u0103 te-ai mai na\u0219te \u00eenc\u0103 o dat\u0103?\u201d \u2013\u201eTot eu!\u201d. \u201eEu a\u0219 vrea s\u0103 fiu Diogene\u201d: prin acest schimb de replici, Alexandru cel Mare transmitea istoriei pledoaria lui pentru valoarea incomensurabil\u0103 a filosofiei, ca domeniu de investigare a tainelor universului. Diogene, care a \u00eencercat s\u0103-\u0219i demonstreze principiile \u00een mod practic, poate era antipatic multora; lui nu-i trebuia nimic \u0219i, astfel, independent fa\u021b\u0103 de oricine, avea t\u0103ria de a fi el \u00eensu\u0219i, f\u0103r\u0103 a se fi compl\u0103cut \u00een polite\u021buri exagerate, care nu-i erau proprii. Dac\u0103 ar fi vrut s\u0103 dea cuiva peste nas, cu siguran\u021b\u0103 a f\u0103cut-o, dar nu putem spune cu toat\u0103 gura c\u0103 a\u0219a era el ca om, un cinic, \u00eentruc\u00e2t juca un rol de ini\u021biator al unei \u0219coli dure de filosofie. <\/p>\n\n\n\n
Spre deosebire de Diogene, pe Platon \u00eel v\u0103d mai ata\u0219at de oameni, mai bl\u00e2nd \u0219i dornic s\u0103-\u0219i ajute aproapele – altfel, nu ar fi fost \u00een stare s\u0103 \u00eenfiin\u021beze Academia (gr\u0103din\u0103 prin care se plimba, \u00een compania diver\u0219ilor discipoli, c\u0103rora le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea din \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui), La celebrul banchet, Platon invita min\u021bi luminate, \u00eentre care, Socrate, pentru a pune \u00een dezbatere probleme permanente ale firii umane: dragostea, credin\u021ba, care este sensul vie\u021bii \u0219i al filosofiei \u00eens\u0103\u0219i. \u00cenaintea lui Iisus, Socrate a ie\u0219it \u00een agora, pentru a afirma: \u201eCunoa\u0219te-te pe tine \u00eensu\u021bi!\u201d. Reac\u021bia lui Platon, care vedea lumea real\u0103 drept plan al umbrelor acelor idei absolute din cer, a fost una de luare-aminte – acesta ar fi fost un moment de \u00een\u0103bu\u0219ire a invidiei, pe care l-a valorificat, devreme ce a consemnat cu larghe\u021be despre marele lui oaspete, Socrate (care avea geniu \u00een oralitate). Totu\u0219i, pare a nu-i fi dat crezare, \u00eentruc\u00e2t nu \u0219i-a \u00eembog\u0103\u021bit viziunea cu analize mai ad\u00e2nci (asupra lui \u00eensu\u0219i) \u00een direc\u021bia sugerat\u0103 de Socrate sau nu a mai avut vreme s\u0103-\u0219i schimbe unghiul de vedere (oricum, Platon r\u0103m\u00e2ne Platon). <\/p>\n\n\n\n
Publius Ovidius Naso, poet al cur\u021bii imperiale, pe vremea lui Octavian Augustus, a fost nevoit s\u0103-\u0219i lase avutul, pentru exilul la Tomis, din cauza particip\u0103rii la una dintre petrecerile Liviei, fiica \u00eemp\u0103ratului \u2013 acesta ar fi mobilul plauzibil al unei astfel de conjuncturi, neelucidate nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Celelalte motive presupuse: fie ar fi f\u0103cut parte dintre eventualii comploti\u0219ti \u2013 eu m\u0103 \u00eendoiesc, fiindc\u0103 Octavian \u00ee\u0219i etalase puterea, fie s-ar fi \u00eenchinat unor zei socoti\u021bi p\u0103g\u00e2ni de c\u0103tre romani. Ovidius este unul dintre acei autori care nu-\u0219i tr\u0103deaz\u0103 firea, sub nicio form\u0103. Am deduce noi din titlul Tristele <\/em>(scrisori de iertare adresate \u00eemp\u0103ratului, din exilul de la Pontul Euxin) c\u0103 a suferit, dar el nu se deconspir\u0103 din punct de vedere uman. <\/p>\n\n\n\n A cobor\u00ee \u00een cetate presupune \u0219i riscuri. De aceea, Horatius ura vulgul \u0219i st\u0103tea departe de acesta, oric\u00e2t de mult avea ocazia. Pentru importan\u021ba operei, Horatius a fost r\u0103spl\u0103tit de c\u0103tre Mecena cu o vil\u0103, care exist\u0103 \u0219i ast\u0103zi \u2013 mult\u0103 vreme, fiind folosit\u0103 de c\u0103tre oficialit\u0103\u021bi, pentru lucru \u0219i parafarea tratatelor. Horatius avea con\u0219tiin\u021ba propriei valori: \u201eVersurile mele sunt mai durabile dec\u00e2t piramidele \u0219i dec\u00e2t arama\u201d – scria \u00eentr-una dintre Satire<\/em>. Horatius se sim\u021bea bine \u00een singur\u0103tate: b\u0103nuiesc un soi de superioritate fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi, dar \u0219i-a asumat atitudinea care nu apar\u021binea unui parvenit \u0219i era pe deplin justificat\u0103. <\/p>\n\n\n\n \u00cen literatura noastr\u0103, cronicarii au provenit din r\u00e2ndul marii boierimi, fiind onora\u021bi cu func\u021bii, precum Ion Neculce \u2013 mare hatman \u00een vremea domniei lui Dimitrie Cantemir. De la nivelul operei lor, marii cronicari \u00eemi par cu \u201edragoste de \u021bar\u0103\u201d, a\u0219a cum se \u0219i exprimau, deseori. Dimitrie Cantemir impunea prin sine \u00eensu\u0219i respect – \u00een istoria noastr\u0103, el este singurul care a realizat un tratat pe picior de egalitate cu \u021barul Petru cel Mare al Rusiei. <\/p>\n\n\n\n Genera\u021bia pa\u0219optist\u0103, care \u0219i-a propus drept scop major: Rom\u00e2nia mare, ideal urm\u0103rit \u00een mod constant \u0219i realizat \u00een 1918, a fost implicat\u0103 plenar \u00een via\u021ba politic\u0103 a \u021b\u0103rii, \u00een frunte cu Vasile Alecsandri. P\u00e2n\u0103 \u0219i Dimitrie Bolintineanu, din pleiada str\u0103lucit\u0103 a genera\u021biei, a de\u021binut func\u021bia de ministru al Cultelor. <\/p>\n\n\n\n Ion Heliade \u2013 R\u0103dulescu, participant la Revolu\u021bia de la 1848 \u0219i fondatorul primului ziar, \u201eCurierul Rom\u00e2nesc\u201d (1829), poet descris de Eminescu \u00een Epigonii <\/em>drept munte de spiritualitate, a fost obligat s\u0103 ia calea exilului, la Paris, apoi \u00een insula Chios \u0219i la Constantinopol \u2013 nu s-a ferit de \u00eendatoririle patriotice: a pus \u021bara mai presus de el \u00eensu\u0219i. Sunt curios ce acte de caritate a avut, datorit\u0103 averii – la un moment dat, era cel mai bogat din \u021bar\u0103. <\/p>\n\n\n\n Junimea, compus\u0103 din tineri reveni\u021bi de la studii din str\u0103in\u0103tate, a fost prezent\u0103 \u00een via\u021ba cultural\u0103, social\u0103 \u0219i politic\u0103, \u00eengrijindu-se de progresul spiritual al unor revela\u021bii juvenile, precum Mihai Eminescu sau Samson Bodn\u0103rescu.<\/p>\n\n\n\n Mihai Eminescu muncea asupra propriilor manuscrise, \u00een izolare total\u0103, aproape ca un pustnic, dar ca jurnalist, \u00een special la s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul \u201eTimpul\u201d, acolo unde i-a avut colegi de redac\u021bie pe I. L. Caragiale \u0219i Ioan Slavici, a pledat pentru drepturile rom\u00e2nilor, mai cu seam\u0103 pentru ale celor din Transilvania \u0219i Basarabia. Pe subiecte particulare, Eminescu poate a p\u0103rut inabordabil, \u00eens\u0103 \u00een privin\u021ba problemelor na\u021bionale, devenise o voce \u0219tiut\u0103 \u00een lume (de aceea, nu consimt la opiniile celor care, \u00een prezent, sus\u021bin c\u0103 Eminescu ar fi fost marginalizat din cauza convingerilor lui politice \u2013 era imposibil: poetul intrase deja \u00een con\u0219tiin\u021ba poporului).<\/p>\n\n\n\n Alexandru Macedonski, a c\u0103rui oper\u0103 poetic\u0103 \u00eembin\u0103 elementele a trei curente literare: clasicism (prin rondeluri), romantism (Nop\u021bile \u0219i lirica de debut) \u0219i simbolism (a \u00eentemeiat \u0219i teoretizat mi\u0219carea aceasta la noi), a \u00eencercat s\u0103 se stabileasc\u0103 \u00een Fran\u021ba.<\/p>\n\n\n\n \u00cen perioada interbelic\u0103, tinerii Mircea Eliade \u0219i Emil Cioran au primit burse de studiu \u00een str\u0103in\u0103tate. Ei nu au mai revenit \u00een \u021bar\u0103, din cauza climatului politic. A fost un exil pentru care au optat, dar nu \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 voit\u0103 ca Alexandru Macedonski, deoarece ei, probabil, s-ar fi \u00eentors \u00een \u021bar\u0103, dac\u0103 democra\u021bia s-ar fi p\u0103strat. Eugen Ionescu a plecat \u00een Fran\u021ba \u2013 acolo a ales s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, datorit\u0103 originii mamei. Mul\u021bumit\u0103 dezvolt\u0103rii mass-mediei, avem posibilitatea de a-i cunoa\u0219te pe ace\u0219ti corifei ai genera\u021biei monarhice \u0219i \u00een latura lor uman\u0103: distin\u0219i, genero\u0219i, \u00eemp\u0103ca\u021bi pe deplin cu soarta. <\/p>\n\n\n\n Pentru a fi un bun scriitor, trebuie s\u0103 fii om \u00een sensul cel mai profund, iar cei care \u0219i \u00een \u00eemprejur\u0103ri care nu o cer, vorbesc despre opera lor \u00een gura mare, omor\u00e2ndu-\u0219i, astfel, cuvintele scrise, asud\u0103 \u00een lan\u021burile frustr\u0103rilor. <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Este greu pentru noi, ast\u0103zi, s\u0103 ne apropiem de felul \u00een care scriitorii pe care-i pre\u021buim erau sau nu agreabili ca oameni, fiindc\u0103 au fost preocupa\u021bi s\u0103 lase o oper\u0103 \u00een urm\u0103. Am\u0103nunte despre cum erau ei \u00een via\u021ba de zi cu zi afl\u0103m de la contemporanii lor, care, \u00een descriere, au fost subiectivi. \u00cen … Continu\u0103 lectura Om sau oper\u0103?<\/span>