{"id":9735,"date":"2023-10-02T11:01:53","date_gmt":"2023-10-02T11:01:53","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=9735"},"modified":"2023-10-02T11:16:47","modified_gmt":"2023-10-02T11:16:47","slug":"1-precursorii-ioan-budai-deleanu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2023\/10\/02\/1-precursorii-ioan-budai-deleanu\/","title":{"rendered":"1. Precursorii: Ioan Budai – Deleanu"},"content":{"rendered":"\n

\u00cen versiunea din 1925, \u021aiganiada<\/em>, singura epopee complet\u0103 din literatura rom\u00e2n\u0103, este modern\u0103, \u00een sensul c\u0103 se poate citi lejer, ast\u0103zi; de aceea, mi se par exagerate preten\u021biile unor cercet\u0103tori de a o reedita \u00eentr-o form\u0103 actualizat\u0103 (nu se reg\u0103se\u0219te nimic perimat \u00een pagini \u0219i orice interven\u021bie, fie numai de ordin lexical, ar afecta stadiul originalit\u0103\u021bii). Scris\u0103 de Ioan Budai-Deleanu, cel mai de seam\u0103 reprezentant al \u0218colii Ardelene, \u021aiganiada<\/em>, subintitulat\u0103 \u201ePoemation eroi comico-satiric alc\u0103tuit \u00een dou\u0103sprezece c\u00e2ntece\u201d, surprinde prin c\u00e2teva aspecte, detectabile imediat: umorul viu, determinat de context, graiul asumat al etniei despre care se relateaz\u0103 (frecven\u021ba sunetului \u201eh\u201d), precum \u0219i epicul dublu (care urm\u0103re\u0219te ac\u021biunea fantastic\u0103 produs\u0103 de entit\u0103\u021bi supranaturale, precum sfin\u021bii versus dracii, \u0219i de Parpangel, eroul \u00eendurerat, c\u0103ruia i-a fost r\u0103pit\u0103 logodnica, frumoasa Romica).<\/p>\n\n\n\n

            Aspectul hiperbolic vizeaz\u0103 st\u0103rile interioare ale masei: \u201eGrija \u021biganilor cea mai mare \/ Acum r\u0103z\u0103ma toat\u0103-\u00een bucate\u201d. Cu sensul general de hran\u0103, vocabula \u201ebucate\u201d confirm\u0103 hegemonia sim\u021burilor (dintre care nevoia de sa\u021bietate predomin\u0103 – dup\u0103 care se realizeaz\u0103 planurile de vie\u021buire), dar cu o semnifica\u021bie mai restr\u00e2ns\u0103, de por\u021bie de m\u00e2ncare, \u0219ubreze\u0219te puntea dintre dou\u0103 no\u021biuni absolute, o grij\u0103 definitorie pentru na\u021bie, aceea fa\u021b\u0103 de hran\u0103, \u0219i alta referitoare la totalitatea alimentelor ce ar asigura existen\u021ba indivizilor p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul veacurilor; de acum \u00eenainte, activitatea se va derula \u00een jurul a ceea ce intr\u0103 \u00een sfera semantic\u0103 a mesei, de\u0219i, \u00een orice tip de context, se vrea afi\u0219area altei s\u00e2rguin\u021be, precum aceea de a respecta dicteul voievodal, \u00eenfruntarea du\u0219manilor, a o\u0219tii otomane. \u00centre variantele propuse pentru ap\u0103rarea taberei de posibila n\u0103v\u0103lire a turcilor, atrage aten\u021bia afi\u0219area tacticii pe care Iulius Caesar a aplicat-o \u00een confruntarea cu Vercingetorix (evident, la scar\u0103 diferit\u0103): \u201eAdec\u0103,-\u00eemprejur d\u0103 \u021big\u0103nie \/ S\u0103 ne s\u0103p\u0103m ne\u0219te gropi afunde, \/ Ca venind turcii cu r\u0103pezie \/S\u0103 caz\u0103-\u00een iele \u0219i s\u0103 s\u0103-afunde  Unul dup\u0103-alaltul, to\u021bi gr\u0103mad\u0103,  Ca \u0219i lupii ce merg dup\u0103 prad\u0103. \/\/ Gropile s\u0103 hie-acoperite \/ Cu frunzare, paie \u0219i nuiele, \/ Numad\u0103c\u00e2t s\u0103 caz\u0103-obor\u00e2te, \/ C\u00e2nd ar c\u0103lca cineva p\u0103 ele. \/ \u0218i v\u0103-\u00eencredin\u021b\u0103z, d\u0103 bun\u0103 sam\u0103, \/ C\u0103 n’om avea-\u00een \u021big\u0103nie team\u0103.\u201d. <\/p>\n\n\n\n

            Dislocarea de la rutin\u0103 permite afirmarea principalei tr\u0103s\u0103turi pentru \u0219atr\u0103 sau pentru o mare parte din membrii ei, imboldul de a se hr\u0103ni \u0219i de a fi \u00een proximitatea carelor cu provizii (pentru a apuca mai mult din bucate \u0219i \u00een afara orelor stabilite pentru luatul mesei). Din acest motiv, al g\u00e2ndului la m\u00e2ncare, g\u00e2nd permanent, mar\u0219ul (la care ar fi trebuit s\u0103 asist\u0103m) este aproape anulat. Ansamblul, odat\u0103 mi\u0219cat, devine concav, dirijat de o singur\u0103 autoritate, care apar\u021bine aceluia care va da sfatul, nu at\u00e2t cel mai bun, c\u00e2t acceptat de \u021bigani, \u00een propor\u021bia cea mai mare. Din adunarea care anterior lua aminte la orator (cu sensul de simplu vorbitor), \u021biganii se grupeaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 obloane, o dinamic\u0103 regresiv\u0103, de\u0219i ei ar trebui s\u0103 \u00eenainteze, s\u0103 exercite aplomb \u00een seama discursului pe care l-au absorbit: \u201eA r\u0103m\u00e2nea-\u00eenapoi fie\u0219care \/ S\u0103 s\u00e2lea, l\u00e2ng\u0103 cele-\u00eenc\u0103rcate \/ Car\u0103 cu m\u00e2nc\u0103ri, iar la-\u00eemp\u0103r\u021bal\u0103 \/ Era mult\u0103 sfad\u0103 \u0219i c\u00e2rteal\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen spatele evenimentelor, exist\u0103 o decizie a unei con\u0219tiin\u021be abstracte, a unui psiholog omniscient \u0219i atot\u0219tiutor, de a pune lucrurile la punct, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 existe un scop, fie pentru \u00eenaintare, fapt l\u0103udabil, fie pentru stagnare, fapt nu tocmai onest, \u00eens\u0103 rezolvat de actan\u021bi \u00een seama expresiei populare: \u201efuga e ru\u0219inoas\u0103, dar e s\u0103n\u0103toas\u0103\u201d. La modul declarativ, principalul \u021bel \u00eel constituie \u00eemplinirea \u201evoii m\u0103rii \u2013 sale\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Discursul iubirii.<\/p>\n\n\n\n

            Lamenta\u021bia \u201et\u00e2n\u0103rului Parpangel\u201d poate fi atribuit\u0103 lui Adam, c\u00e2nd a pierdut paradisul; Adam s-a resemnat, sper\u00e2nd s\u0103 revin\u0103 la treapta fericirii ini\u021biale, pe c\u00e2nd Parpangel este dezn\u0103d\u0103jduit \u0219i nu g\u0103se\u0219te cale de salvare, dec\u00e2t \u00een recuperarea frumoasei Romica. \u00cen aparen\u021b\u0103, soarele este la fel pentru to\u021bi p\u0103m\u00e2ntenii, dar, \u00een cazul de fa\u021b\u0103, astrul e dominat (aproape capturat \u00een sfera unui sine) de suferin\u021ba interioar\u0103 a lui Parpangel. Fericirea \u00een iubire este echivalent\u0103 vie\u021bii \u00eens\u0103\u0219i: \u201eAi! ursit\u0103 neagr\u0103 \u0219i p\u0103g\u00e2n\u0103! \/ (Strig\u0103 cu lacrime \u0219i duroare!) \/ Cum de-mi r\u0103pi\u0219’ tu iubita z\u00e2n\u0103! \/ Ah! cum \u00eentuneca\u0219i al mieu soare! \/ Iar’, d\u0103-mi iai a traiului dulcea\u021b\u0103, \/ Pentru ce- mi cru\u021bi ahast\u0103 via\u021b\u0103?\u201d. Calit\u0103\u021bile fetei sunt eviden\u021biate prin compara\u021bii inspirate de c\u00e2ntecele populare, precum doina. Prin tr\u0103s\u0103turile morale, Romica este superioar\u0103 viet\u0103\u021bilor v\u0103zduhului: \u201eO! mie ca sufletul Romic\u0103, \/ Drag\u0103, neas\u0103m\u0103nat\u0103 copil\u0103! \/ D\u0103 mursa proasp\u0103t\u0103 mai dulcic\u0103, \/ Dec\u00e2t o turturea mai cu mil\u0103\u201d, iar prin cele fizice, oric\u0103rui simbol teluric sau cosmic: \u201eMai neted\u0103 \u0219i mai d\u0103 oglind\u0103, \/\/ Mai lin\u0103 dec\u00e2t umbra de var\u0103, \/ Mai drag\u0103 dec\u00e2t vremea s\u0103rin\u0103, \/ Mai l\u00faced\u0103 d\u0103 steaua d\u0103 sar\u0103!\u201d. Invoca\u021bia: \u201eDeh! vin\u0103-m o, drag suflete! Vin\u0103, \/ Dulce Romic\u0103, \u0219i buni\u0219oar\u0103, \/ Nu l\u0103sa pe Parpangel s\u0103 moar\u0103!” premerge aceleia din Luceaf\u0103rul<\/em> \u0219i consultului pe care fata din Zbur\u0103torul<\/em> i-l cere mamei (\u201eIa pune m\u00e2na, mam\u0103, \u2014 pe frunte, ce sudoare! \/ Obrajii… unul arde \u0219i altul mi-a r\u0103cit! \/ Un nod colea m-apuc\u0103, ici coasta r\u0103u m\u0103 doare; \/ \u00cen trup o piroteal\u0103 de tot m-a st\u0103p\u00e2nit. \/ Oar’ ce s\u0103 fie asta? \u00centreab\u0103 pe bunica: \/ O \u0219ti vrun leac ea doar\u0103… o fi vrun zbur\u0103tor\u201d). De asemenea, vaietul \u00een singur\u0103tate e comparabil cu monologul \u021binut de Ahile pe \u021b\u0103rm.<\/p>\n\n\n\n

            Durerea \u00eens\u0103\u0219i e o fiin\u021b\u0103 (f\u0103r\u0103 corp) care vine asupra aceluia vulnerabil, cu mult\u0103 viclenie pentru c\u0103 obiectivul ei nu este s\u0103 fie curmat\u0103, ci s\u0103 \u00eent\u00e2rzie c\u00e2t mai mult \u00een trupul care-i va fi devenit gazd\u0103. Astfel, durerea \u00eel cople\u0219e\u0219te pe \u00eendr\u0103gostitul Parpangel c\u00e2nd acesta se afl\u0103 singur, \u00eentr-un pustiu de posibilit\u0103\u021bi de interven\u021bie fizic\u0103, absolut concret\u0103 asupra sie\u0219i, pentru a se anihila ca fiin\u021b\u0103. Cu plan detectivist, t\u00e2n\u0103rul \u021bigan porne\u0219te la drum, c\u00e2nt\u00e2nd din l\u0103ut\u0103, asemenea lui Pan (c\u00e2nt\u0103tor din nai): \u201eDoar\u0103-atunci s\u0103racu-\u0219’ f\u0103cea moarte \/ S\u0103 fie-avut un cu\u021bit la sine, \/ \u00cens\u0103 tab\u0103ra era departe, \/ \u0218i-\u00een pregiur nu era nici un spine \/ S\u0103 s\u0103-\u00eempung\u0103, nici ap\u0103 sau groap\u0103, \/ S\u0103rind \u00eentr-\u00eensa s\u0103 s\u0103 potoap\u0103\u201d. Momentul maximei triste\u021bi a trecut; acum, via\u021ba \u00eei pare mai frumoas\u0103 dec\u00e2t moartea: \u201eDup\u0103 ce el mult geli \u0219i pl\u00e2ns\u0103, \/ \u00cen z\u0103dar moartea chiem\u00e2nd amar\u0103, \/ Dorul de-a tr\u0103i-\u00een urm\u0103-l \u00eenvins\u0103 \/ \u0218i s\u0103 scul\u0103 la drumul s\u0103u iar\u0103. \/ \u0218i cu l\u0103uta de-a susuoar\u0103 \/ Mears\u0103 toat\u0103 zioa p\u0103n\u0103-\u00een sar\u0103\u201d. A atins paroxismul \u00een durere, prin urmare este imun la alte vicisitudini, iar faptul \u00eenseamn\u0103 pentru el dob\u00e2ndirea unei \u00eensu\u0219iri supranaturale, precum eroul de basm: are putere cov\u00e2r\u0219itoare de a umbla aproape la nesf\u00e2r\u0219it. \u00cen plus, experien\u021ba prin care a trecut i-a relevat unele adev\u0103ruri de tip existen\u021bial, marcate astfel de c\u0103tre autor: \u201eDup\u0103 ce el mult geli \u0219i pl\u00e2ns\u0103, \/ \u00cen z\u0103dar moartea chiem\u00e2nd amar\u0103, \/ Dorul de-a tr\u0103i-\u00een urm\u0103-l \u00eenvins\u0103\u201d; \u201ec\u00e2nd merindea f\u00e2r\u0219i de-acas\u0103, \/ Atunci \u00eentii b\u0103g\u0103 el de sam\u0103 \/ C\u0103 e greu a tr\u0103i f\u0103r\u0103 zam\u0103 \/ \u0218i cum c\u0103 m\u0103car ce viteaz mare \/ Cu foamea nu poate s\u0103 s\u0103 bat\u0103. \/ De unde scoas\u0103-o dovad\u0103 tare, \/ C\u0103 nu oastea cea mai bine-armat\u0103, \/ \u00cens\u0103 mai v\u00e2rtos hrana cea bun\u0103 \/ Bate pre nepreten totdeun\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen C\u00e2ntecul al III-lea<\/em>, Parpangel \u00eendepline\u0219te rolul menestrelului din Riga Crypto \u0219i lapona Enigel<\/em> (care, la o nunt\u0103 real\u0103, relateaz\u0103 despre lapona Enigel \u0219i \u201eCrypto, regele ciupearc\u0103\u201d): o copil\u0103 \u201edin adunare\u201d \u00eei cere s\u0103 c\u00e2nte \u201evruna de jale \/ Carea \u021bi-e mai drag\u0103, Parpangele!”. Ca \u00een Tristan \u0219i Isolda<\/em>, protagonistul selecteaz\u0103 \u201eo jelnic\u0103 poveste\u201d, similar\u0103 aceleia tr\u0103ite de el, a \u201eIlenii domni\u021bii frumoase \/ \u0218-a lui Arghin (…) \/ C\u0103 am\u00e2ndoi mult dor \u0219i amar p\u0103\u021b\u00e2r\u0103 \/ P\u00e2n\u0103 ce t\u00e2rziu iar\u0103 s\u0103 t\u00e2lnir\u0103\u201d. <\/p>\n\n\n\n

            De\u0219i apeleaz\u0103 frecvent la planul fantastic, reprezentat de muze, Ioan Budai Deleanu este interesat de astronomia vremii, pun\u00e2nd \u00een discu\u021bie, aproape la modul \u0219tiin\u021bific, viziuni legate de astrul natural al p\u0103m\u00e2ntului, ignor\u00e2nd credin\u021ba popular\u0103 \u00een strigoi (c\u0103 luna este m\u00e2ncat\u0103 de c\u0103tre strigoi):  \u201eare l\u0103cuitori luna? \/ Unii, c\u0103-i de\u0219art\u0103,-al\u021bii c\u0103-i plin\u0103 \/ De l\u0103cuitori dovedea chiar, \/ \u00cens\u0103 dovada c\u0103dea-\u00een z\u0103dar…\u201d. Optica politicii lui Vlad \u021aepe\u0219 este prezentat\u0103 metaforic: \u201eC\u0103ci, dac\u0103 ascult\u0103tori de lege \/ Vor fi numai cei slabi \u0219i mi\u0219ei, \/ De \u021bar\u0103-\u00een urm\u0103 ce s\u0103 v-alege? \/ O \u021bar\u0103-adec\u0103 de lupi \u0219i de lei \/ Ce \u0219ez\u00e2nd \u00eentr-a sale b\u00e2rloage \/ Sug s\u00e2nge-a vitelor sl\u0103b\u0103noage\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            La dou\u0103 sute de ani de la moartea autorului, capodopera \u021aiganiada<\/em> se cite\u0219te cu acela\u0219i sentiment de \u00eenc\u00e2ntare avut \u00een marginea c\u0103r\u021bilor bune de ast\u0103zi.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Despre Poeme, de I. L. Caragiale<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

                               <\/p>\n\n\n\n

            Mihai Eminescu vedea lumea furnicar, I. L. Caragiale observ\u0103, \u00een mijlocul ei, imaginile apocaliptice ale unor mon\u0219tri, care sunt \u201econtimporanii mei\u201d. Primul stih este inversul tabloului Strig\u0103tul<\/em>: \u201eF\u0103r\u0103 de graiuri guri\u201d – aici duce escaladarea egoismului, la a da din gur\u0103 \u00een zadar sau la a nu mai fi auzit de nimeni din jur. Privirea \u00eens\u0103\u0219i e \u00eentoars\u0103 \u00eenspre sine, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a explora ad\u00e2ncimi suflete\u0219ti sau pentru a certifica existen\u021ba unor momente de introspec\u021bie. E o privire goal\u0103. Primul catren configureaz\u0103 portretul unui robot pe care dac\u0103 se instaleaz\u0103 cabluri \u0219i baterii, ar lua-o \u00eencet din loc, pe un drum izolat: \u201eF\u0103r\u0103 de graiuri gure \u0219i ochi f\u0103r’ de priviri, \/ F\u0103r’ de mi\u0219care forme, \u0219i \u00eenc\u0103, vai! ce este \/ Mai sec \u00een ast\u0103 lume \u0219i mai nemernic, \u021beste \/ F\u0103r’ de g\u00e2ndiri \u0219i inimi lipsite de sim\u021biri!\u201d (Sonet<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen Pohod la \u0219osea<\/em>, reg\u0103sim totu\u0219i furnicarul eminescian, dar cu alt\u0103 cauz\u0103, legat\u0103 de un paradox, o expectativ\u0103 plin\u0103 de ner\u0103bdare, a locuitorilor capitalei fa\u021b\u0103 de iminenta sosire a o\u0219tilor ruse\u0219ti care aveau de g\u00e2nd s\u0103 tranziteze \u021bara, pentru o confruntare cu turcii. Aprehensiunea interbelic\u0103 fa\u021b\u0103 de o anumit\u0103 agresiune ideologic\u0103, originar\u0103 din Rusia, nu este anticipat\u0103 de masa de oameni (poate numai de c\u0103tre autor, dedublat \u00een b\u0103tr\u00e2na cu haz din finalul poemului), cel pu\u021bin din dou\u0103 motive: experien\u021ba recent\u0103 a popula\u021biei fa\u021b\u0103 de ceea ce a \u00eensemnat ocupa\u021bia otoman\u0103 at\u00e2ta vreme \u0219i autoritatea \u00een Rusia apar\u021binea \u00eenc\u0103 \u021barului. Contextul este caracterizat de impacien\u021ba oamenilor de a z\u0103ri un muscal, de a participa la un spectacol pe care l-ar fi implicat defilarea unor trupe militare. C\u00e2nd evenimentul se \u00eent\u00e2mpl\u0103, la 1 Mai etc., autorul se lanseaz\u0103 \u00een realizarea unor secven\u021be suprarealiste, de un co\u0219mar imagistic, care, \u00een mod surprinz\u0103tor pentru o asemenea ocazie, au \u00een spate pl\u0103cerea privitului. Este momentul paroxistic la care se ajunge \u00een pa\u0219i repezi, de uria\u0219 gr\u0103bit, ca \u00een Miori\u021ba<\/em>: \u201eIar pe tramvai sus \/ Gr\u0103mad\u0103 s-au pus \/ Sum\u0103 de mon\u0219eri \/ Amploi\u021bi, becheri, \/ Tot galant g\u0103ti\u021bi, \/ Dup\u0103 cum \u00eei \u0219ti\u021bi\u201d. Spre deosebire de balad\u0103, al c\u0103rei obiectiv, \u00eent\u00e2lnirea oii n\u0103zdr\u0103vane cu m\u0103icu\u021ba b\u0103tr\u00e2n\u0103, r\u0103m\u00e2ne o op\u021biune de solu\u021bionare a tragediei, \u00eent\u00e2lnirea dintre spectatori (locuitorii capitalei) \u0219i actori (osta\u0219ii muscali) se concretizeaz\u0103. Alaiul baladesc, presupus de nunta celest\u0103, este pervertit, prin parodie, \u00een gloat\u0103, pe de-o parte, din cauza obiectivului insignifiant, z\u0103rirea unor muscali, iar pe de alt\u0103 parte, fiindc\u0103 textul prinde mentalul vremii. Singurul care transcende acelui spirit al veacului, despre care scria G. Tarde, este \u00eensu\u0219i autorul. Comunicarea lui cu alt\u0103 cultur\u0103 (ruseasc\u0103) exprim\u0103 alt standard de a vedea lucrurile, bazat pe unele criterii eventuale, simbioza senzual\u0103 \u0219i prilej de evitare a monotoniei: \u201eNuma-ntr-o chilie, \/ Singur\u0103, pustie,  O bab\u0103 r\u0103mase, \/ Care de ani \u0219ase \/ Ologit\u0103 sta \/\u00een chilia sa. \/ Numai ea r\u0103mas\u0103 \/ Singura acas\u0103 \/ \u0219i \u00een mahala \/ Biata se v\u0103ita \/ \u0219i se t\u00e2nguia: \/ – Oameni buni! (striga) \/ Mi-aduce\u021bi \u0219i mie \/ Poman\u0103 s\u0103 fie! \/ M\u0103car un cazac… \/ Nu de altceva \/ Ci numai de leac!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            \u00centr-un poem dedicat \u201eilustrului autor al sublimului hop: Sic cogito, Domniei-sale, Domnului B. P. Hasdeu, Prezidentul Consiliului de Administra\u021bie al Primei Societ\u0103\u021bei (sic!) Spiritiste Rom\u00e2ne\u201d, prochimenul teist al inevitabilei metamorfoze pe care o suport\u0103 o entitate sf\u00e2nt\u0103 \u00een drum spre oameni, pentru a le ajuta \u00een virtutea rug\u0103ciunii lor, este reluat \u00eentr-o imagine care \u00eenglobeaz\u0103 efectul posibilei pierderi a atributelor sfinte. Aceste dialoguri, care nu pretind epifanie, ar fi p\u0103rut absurde \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care divinitatea, av\u00e2nd o ipostaz\u0103 cel pu\u021bin luminoas\u0103, se prosl\u0103vea, dar au preg\u0103tit \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 consistent\u0103 repro\u0219urile argheziene din Psalmi<\/em>, adresate unui Dumnezeu care \u00eencetase a se mai etala.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen timp ce \u00eentr-o poezie ca precedenta, sunt contrazise sisteme filosofice solide care nu vizeaz\u0103 sub nicio form\u0103 interferen\u021ba demiurgului cu ansamblul cosmic, \u00een alta, un lepidopter e gata s\u0103 piar\u0103 din cauza propriei cochet\u0103rii, \u00eens\u0103 autorul \u00ee\u0219i prezerv\u0103 din structura poemului anterior, un atu divin, de a acorda dreptul la via\u021b\u0103 bietei vie\u021buitoare \u0219i o las\u0103 liber. Este frapant cum fluturele se \u00eendreapt\u0103 din captivitate \u00een sfera de preocup\u0103ri, inspirat\u0103 de propria-i alc\u0103tuire multicolor\u0103, ajung\u00e2nd, dintr-o prim\u0103 eliberare, captivul primejdiei, ca \u00een Iona<\/em>, c\u00e2nd protagonistul trece printr-un \u0219ir de bur\u021bi, pentru a r\u0103zbi \u201ecumva la lumin\u0103\u201d. \u00cen aceast\u0103 grij\u0103 de a ie\u0219i g\u0103tit \u00een lume, recunoa\u0219tem managementul estetic al iubitei din sonetul eminescian Stau la fereastra ta,<\/em> iar \u00een aplecarea autorului spre lumea necuv\u00e2nt\u0103toarelor, conexiunea cu fantezia diafan\u0103 a lui Emil G\u00e2rleanu. Subtilitatea de a lega lucrurile \u00eentr-un plan at\u00e2t de fragil ca energia unei insecte, \u00eenspre ce se manifest\u0103, anume, cochet\u0103rie, echivaleaz\u0103 preocup\u0103rii biologilor de a studia la microscop activitatea particulelor invizibile ochiului liber. Ceva din cochet\u0103ria f\u0103r\u0103 seam\u0103n a Vetei, mai atent\u0103 la aspectul personal, dec\u00e2t la ecoul unui posibil scandal, r\u0103zbate \u00een secven\u021b\u0103; \u00een geamul cutiei, bate cu bra\u021bele femeia adulat\u0103 de prefect, mai degrab\u0103 ca minora vietate: \u201eI-am dat drumul de la moarte \/ \u0218i, m\u0103 rog, privi\u021bi la el – \/ Fluturele \u2013 u\u0219urel la fizic, \/ La moral mai u\u0219urel! \/\/ St\u0103… Nu pleac\u0103… Cum s\u0103 plece? \/ S-a zb\u0103tut, e \u0219ifonat: \/ Cum s\u0103 ias-un june-n lume \/ Neg\u0103tit, nepiept\u0103nat?\u201d (Cochet\u0103rie<\/em>). Transferul de moravuri ale personajelor din Comedii<\/em>, \u00een liric\u0103, asupra unor exemplare din alte specii anticipeaz\u0103 de asemenea pe Tudor Arghezi, poet recunoscut pentru maniera de a face abateri de la tiparul anatomic, scriind, de exemplu, despre \u201epulpa bra\u021bului\u201d. Diferen\u021ba ar fi originea actului liric, la I. L. Caragiale, din hedonismul de a caricatura, iar la Tudor Arghezi, posibil din supliciul frecvent de a constata degradarea naturii umane din cauze mult mai facile fa\u021b\u0103 de imperativele vreunui context care, \u00een orice caz, nu o impuneau.<\/p>\n\n\n\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De la particularizarea unui moft care, asumat de receptor, s-a \u00eemplinit, devenim p\u0103rta\u0219ii unui \u00eendemn, ca pentru \u00eentreaga na\u021biune, de a se da n\u0103val\u0103 spre for, pentru a se captura mandatul \u2013 \u0219ansa fiec\u0103rui fiu din popor de a avea un trai fericit: \u201eLa minister cu to\u021bii, \/ Mandatul s\u0103-l lu\u0103m, \/ S\u0103 ni-l scont\u0103m degrab\u0103 \/ \u0218i-apoi s\u0103 ne-mb\u0103t\u0103m\u201d (Mandatul<\/em>). Ceea ce se rateaz\u0103 \u00een piesa Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea <\/em>se reitereaz\u0103 \u0219i aici, amploarea pragmatismului sinestezic, recognoscibil\u0103 \u00een rev\u0103rsarea oamenilor pe str\u0103zi, pentru schimbare. Reducerea unei energii revolu\u021bionare, a unui av\u00e2nt, la stadiul de proiect, \u00een dou\u0103 crea\u021bii apar\u021bin\u00e2nd dramei \u0219i liricii, specii literare diferite,\u00a0 marcheaz\u0103 existen\u021ba unei voca\u021bii a autorului, de a se pune \u00een slujba ideilor menite s\u0103 produc\u0103 schimbare \u00een plan politic, dar nu \u0219i a ac\u021biunii pentru c\u0103 el este interesat de optica mul\u021bimii, a\u0219tept\u00e2nd reac\u021bia ei.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Conu Leonida fa\u021b\u0103 cu reac\u021biunea<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

            \u201eCu scufia de noapte\u201d pe cap se schimb\u0103 lumea. Cele mai multe permut\u0103ri au pornit de la situa\u021bii banale, care au inspirat pe acei oameni puternici ai zilei. Unul dintre ace\u0219tia \u00ee\u0219i \u00eenchipuie \u0219i Leonida c\u0103 este, cel pu\u021bin \u00een fa\u021ba Efimi\u021bei. Din rutin\u0103, pune m\u00e2na \u201e\u00eent\u00e2i \u0219i-nt\u00e2i pe \u201eAurora Democrat\u0103\u201d s\u0103 v\u0103z cum merge \u021bara\u201d. A captura zei\u021ba dimine\u021bii \u00een fiecare zi, care \u00een loc s\u0103 a\u0219eze rou\u0103 pe flori, instaleaz\u0103 democra\u021bia \u00een \u021bar\u0103, este viziunea lui de baz\u0103 \u0219i, implicit, a autorului care, undeva de foarte sus, de la planul mitologic, ini\u021biaz\u0103 situa\u021biile piesei. Tot ce intr\u0103 \u00een unghiul de comentariu al protagonistului nu va ma atinge nivelul acesta de iluzie. Exclusivismul este \u00eensu\u0219irea lui primordial\u0103. Se devoteaz\u0103 unei singure gazete, crez\u00e2nd c\u0103 numai lecturarea ei \u00eei va aduce informa\u021bia absolut\u0103 asupra mersului \u021b\u0103rii, dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva menit s\u0103-i augmenteze fixismul. Ochii \u00eei cad pe titluri \u0219i, \u00een diminea\u021ba amintit\u0103 \u00een pies\u0103, pe \u0219tirea nea\u0219teptat\u0103: \u201e11 \/ 23 f\u0103urar. A c\u0103zut tirania! Vivat Republica!\u201d pe care o consider\u0103 fundamentul de la care se va \u00eentrema societatea \u0219i nu va admite aporii \u00eentr-un asemenea crez\u0103m\u00e2nt. Din acest moment, tendin\u021ba de a se izola fa\u021b\u0103 de cursul de afar\u0103 pune st\u0103p\u00e2nire pe el. \u0218tirea prelucrat\u0103 este credibil\u0103 acolo unde spune Efimi\u021ba: \u201eI-auzi colo!\u201d, \u00een niciun caz \u00een realitate. Aici, \u00eenregistr\u0103m un avertisment subtil al autorului c\u0103tre spectatori, a c\u0103ror aten\u021bie trebuie s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 un fir al ac\u021biunii, \u00een afara celor jucate, \u00eentr-un plan teoretic, unde ideile au dreptul la mobilitate. Nedumerirea femeii la cele auzite este motivul pentru care Leonida este interesat s\u0103 par\u0103 autentic \u00een expunerea amintirii. El vrea s\u0103 men\u021bin\u0103 treaz interesul pentru orice subiect \u0219i s\u0103 nu dezam\u0103geasc\u0103 \u00een relatare, mir\u00e2ndu-se el \u00eensu\u0219i ce s\u0103 mai spun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Teoria este mai tare dec\u00e2t realitatea. \u00cen celula lor zilnic\u0103, ambii, \u00eentr-un exces de colocviu, compun ap\u0103rarea ideii de republic\u0103, pentru c\u0103 seniorul a\u0219a a apucat s\u0103 se declare fa\u021b\u0103 de \u201enevast\u0103-mea a d-\u00eent\u00e2i\u201d, republican.<\/p>\n\n\n\n

A fi mum\u0103 \u00eenseamn\u0103 a avea copii. Leonida \u00ee\u0219i striga prima so\u021bie cu acest apelativ: \u201eScoal\u0103, cocoan\u0103, \u0219i te bucur\u0103, c\u0103 e\u0219ti \u0219i dumneata mum\u0103 din popor; scoal\u0103, c-a venit libertatea la putere!\u201d. De\u0219i nu a dat na\u0219tere niciunui copil, totu\u0219i \u201eMi\u021bu\u201d devine, ca \u00een republic\u0103, mam\u0103 a tuturor, a libert\u0103\u021bii mai cu seam\u0103, pe care o asigur\u0103, \u00een viziunea adep\u021bilor acestei forme de guvern\u0103m\u00e2nt, numai republica. Absurdul este prilejuit de imboldul de a-\u0219i apropria ca fiu posibila instaurare a republicii \u0219i de a se fi deplasat prin ora\u0219, ca \u00eenspre maternitate, acolo unde propriul copil d\u0103 \u00eent\u00e2iul strig\u0103t.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen mod general, Leonida este pa\u0219nic, f\u0103r\u0103 aerul de a nu fi produs un fapt eroic \u0219i ar trebui s\u0103-l \u00eentreprind\u0103 totu\u0219i, \u00eens\u0103 evaziunea \u00een trecut favorizeaz\u0103 descoperirea unei m\u0103\u0219ti partizane pe care \u0219i-ar fi instalat-o cu u\u0219urin\u021b\u0103 pe fa\u021b\u0103, cu orice ocazie, numai s\u0103 ajung\u0103 la ziarul preferat sub forma dedublat\u0103 de erou al patriei str\u0103bune. Cauza pierderii st\u0103p\u00e2nirii de sine, de a nu se mai debarasa de efectul \u201efandacsiei\u201d, taman \u00een cozerie, este regretul fragil c\u0103 nu a avut ocazia atunci s\u0103 cunoasc\u0103 o revolu\u021bie \u0219i s\u0103 ia evenimentele \u00een piept, cu toat\u0103 emfaza temerit\u0103\u021bii de moment. Sub imperiul cusurului pe care \u0219i-l cunoa\u0219te, de a fi luat de val, atrage aten\u021bia consoartei a doua, \u00eens\u0103 cu o inten\u021bie r\u0103sturnat\u0103 celei a\u0219teptate, de a \u0219i-l voala: \u201e\u0219tii c\u0103 eu nu intru la idee cu una cu dou\u0103…\u201d. Evocarea unor momente normale din propria existen\u021b\u0103 nu anun\u021b\u0103 apari\u021bia vreunei himere, cu at\u00e2t mai mult, a celei dominante, care nici m\u0103car nu-i apar\u021bine ab initio lui, ci fostei so\u021bii \u2013 instaurarea obligatorie a republicii – , \u00eens\u0103 la ceasul \u201edou\u0103spce trecute\u201d, \u201efandacsia\u201d ia amploare, tot pe baza resurselor pe care protagonistul crede c\u0103 le posed\u0103, tenacitatea de a pune la treab\u0103 oameni de teapa eroului italian Garibaldi \u0219i de a avea un plan de schimbare a ordinii \u00een stat, totul dup\u0103 ce se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 \u00een pat, c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i somnul. Impresia pe care el \u0219i-a f\u0103cut-o despre ce ar \u00eensemna republica, fa\u021b\u0103 de monarhie, o oblig\u0103 pe Efimi\u021ba s\u0103 ias\u0103 din ale ei, cu \u00eentreb\u0103ri menite s\u0103 ajusteze absurdul expus cu verv\u0103 de c\u0103tre b\u0103rbat. Discu\u021bia politic\u0103 nu produce niciun fel de clivaj rela\u021biei lor. Rezisten\u021ba femeii la expozeul extravagant devine principalul motiv de regenerare a piesei, din direc\u021bii nea\u0219teptate pentru spectator \u0219i deopotriv\u0103 pentru cititor, inventivitatea conului Leonida extrapol\u00e2nd, cu frenezia conchistadorului medieval, precepte sociogonice. \u00cen viziunea lui, partizanii lui Garibaldi sunt dintre cei care dau cu \u201epu\u0219ca-n Dumnezeu\u201d. \u021ainta, niciodat\u0103 concret\u0103, deplaseaz\u0103 tenta absurd\u0103 \u00een punctul cel mai \u00eenalt, acolo unde exemplul g\u0103sit nu suport\u0103 \u00eenfr\u00e2ngeri \u0219i nici vorbitorul contraziceri. Alternan\u021ba imediat\u0103 cu peisajul autohton, de la Dumnezeu la Foc\u0219ani, executat\u0103 cu o simpl\u0103 identificare a existen\u021bei \u0219i pe la noi, a unor \u201evolintiri, m\u0103 rog\u201d, indic\u0103 o nevoie de recorectare a explica\u021biei, de recunoa\u0219tere pasager\u0103 a av\u00e2ntului personal, ajuns \u00eentr-un punct greu de a mai fi credibil, chiar de c\u0103tre ascult\u0103toare, parc\u0103 pus\u0103 \u00een gard\u0103 tocmai de asemenea exager\u0103ri aduse de entuziasm:<\/p>\n\n\n\n

\u201eEFIMI\u021aA (din a\u0219ternut<\/em>): \u0218i zi a\u0219a cu Galibardi, ‘ai?<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA (asemenea<\/em>): A\u0219a z\u0103u!… Ei! mai d\u0103-mi \u00eenc\u0103 unul ca el, \u0219i p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine seara, \u2014 nu-mi trebuie mai mult, \u2014 s\u0103-\u021bi fac republic\u0103… (cu regret.<\/em>) Da’ nu e! Da’ o s\u0103-mi zici c\u0103 cu \u00eencetul se face o\u021betul, ori c\u0103 mai rabd\u0103, c\u0103 n-a intrat zilele-n sac. (cu t\u0103rie<\/em>) D-apoi bine, frate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd tot rabd\u0103 azi, rabd\u0103 m\u00e2ine? c\u0103 nu mai merge, domnule, s-a s\u0103turat poporul de tiranie, trebuie republic\u0103!\u201d;<\/p>\n\n\n\n

\u201eLEONIDA: Vezi bine!\u2026 Acu ia spune, cam c\u00e2\u021bi oameni te bate g\u00e2ndul c\u0103 s\u0103 aib\u0103 Galibardi?<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Sumedenie!<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: O mie, domnule, numa’ o mie.<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Ei! fugi c\u0103 mor! \u0219i adic\u0103 numa’ cu o mie s\u0103…<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA (\u00eentrerup\u00e2nd-o<\/em>): Da, da’ \u00eentreab\u0103-m\u0103 s\u0103-\u021bi spun ce fel de oameni sunt.<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Ceva tot unul \u0219i unul.<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: \u0102i mai prima, domnule, ale\u0219i pe sprincean\u0103, care mai de care, d\u0103 cu pu\u0219ca-n Dumnezeu; volintiri, m\u0103 rog: azi aici, m\u00e2ine-n Foc\u0219ani, ce-am avut \u0219i ce-am pierdut!<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA: Ei! a\u0219a da.<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: \u0218i to\u021bi se-nchin\u0103 la el ca la Cristos; de hat\u00e2rul lui, sunt \u00een stare, trei zile d-a r\u00e2ndul, s\u0103 nu m\u0103n\u00e2nce \u0219i s\u0103 nu bea, dac\u0103 n-or avea ce\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Cursul fanteziei, disparat de conu’ Leonida, din cauza somnului, este preluat de Efimi\u021ba \u0219i dus \u00een alt\u0103 direc\u021bie, fa\u021b\u0103 de cea a elucubra\u021biei, undeva proxim verit\u0103\u021bii zilnice. Ea are o anume culpabilitate fa\u021b\u0103 de convorbitor, provenit\u0103 din zestrea ironic\u0103 a firii, nefiind ascult\u0103toare supus\u0103 p\u00e2n\u0103 la final. Iese din tiparul casnic, exprim\u00e2nd \u00een esen\u021b\u0103 opinii divergente celor auzite, de\u0219i \u00een aparen\u021b\u0103, similare. \u00cen aceast\u0103 capcan\u0103, cade \u00een mod repetat Leonida, s\u0103 cread\u0103, pentru \u00eenceput, \u00een convergen\u021ba dialogului \u0219i s\u0103 lanseze tirade, pentru ca, ulterior, surprins departe de subiect, s\u0103 consimt\u0103, cu indolen\u021b\u0103, la punctele de vedere coercitive ale preopinentei, dar preg\u0103tit s\u0103 reizbucneasc\u0103, dac\u0103 va depista un punct vulnerabil \u00een replicile vii care i se tot dau. La adresa \u201erevulu\u021biei\u201d, face, \u00een sf\u00e2r\u0219it, o men\u021biune realist\u0103, l\u0103sat\u0103 anume \u201eurma\u0219ilor\u201d, ca un secret creionat, peste care nu dau dec\u00e2t ini\u021bia\u021bii (situa\u021bia trimite la acele simboluri ezoterice din opera lui Leonardo da Vinci). \u00ce\u0219i sf\u0103tuie\u0219te consoarta, \u00een mod explicit, s\u0103 nu mai piard\u0103 cumva prilejul de a fi revolu\u021bionar\u0103. Participarea la eveniment i-ar putea aduce un profit deloc neglijabil. De teama definirii avantajului, de a nu i se pretinde a\u0219a ceva, schimb\u0103 tonul \u0219i ideea. Este un moment \u00een care \u00ee\u0219i recunoa\u0219te limita, de a nu fi \u00een stare s\u0103 ofere un exemplu clar despre ceea ce sus\u021bine, dar \u0219i un semn al \u00een\u021belepciunii, aduse de v\u00e2rst\u0103, c\u0103 profitul nu poate c\u0103dea \u00een m\u00e2na oricui, \u00een niciun caz, a unui om de r\u00e2nd. Cu alte cuvinte, o las\u0103 mai moale. Nu ar mai fi interesant \u00een fa\u021ba Efimi\u021bei dac\u0103 i-ar m\u0103rturisi argumentul resemn\u0103rii, marcat\u0103 \u00een pies\u0103 prin virajul privind intervalul temporal al colosului de evenimente:<\/p>\n\n\n\n

\u201eEFIMI\u021aA: Bine c\u0103 n-am fost la Bucure\u0219ti pe vremea aia! cum sunt eu nevricoas\u0103, Doamne fere\u0219te! p\u0103\u021beam alte alea\u2026<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit (schimb\u00e2nd tonul<\/em>) Ei, c\u00e2t g\u00e2nde\u0219ti c-a \u021binut toiul revulu\u021biei?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Raportul dintre timpul desf\u0103\u0219ur\u0103rii a\u0219a-zisei \u201erevulu\u021bii\u201d \u0219i efect este absurd, chiar prin natura consecin\u021bei maximale care s-ar fi putut ob\u021bine, aten\u021bia lui \u201eGalibardi”, atestat\u0103 prin \u201ePatru vorbe, numai patru, da’ vorbe, ce-i drept! Uite, \u021biu minte ca acuma: \u201eBravos na\u021biune! Halal s\u0103-\u021bi fie! S\u0103 tr\u0103iasc\u0103 Republica! Vivat Prin\u021bipatele Unite!”. Dup\u0103 cum \u00een\u021beleg faptele cei doi, Papa ar fi dat un copil, spre a fi botezat, lui Garibaldi. Abera\u021bia este atenuat\u0103, \u00een special, de umorul celui care o formuleaz\u0103, apoi, de adev\u0103rul evenimen\u021bial din acel moment, care prevede un deziderat insistent de conciliere a Papei, cu eroul italian:<\/p>\n\n\n\n

\u201eLEONIDA: Hehei! unul e Galibardi: om, o dat\u0103 \u0219i jum\u0103tate! (cu m\u00e2ndrie \u0219i siguran\u021b\u0103<\/em>) Ei! giant\u0103 latin\u0103, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a b\u0103gat el \u00een r\u0103cori, g\u00e2nde\u0219ti, pe to\u021bi \u00eemp\u0103ra\u021bii \u0219i pe Papa de la Roma?<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA (mirat\u0103<\/em>): \u0218i pe Papa de la Roma? Auzi, soro?<\/p>\n\n\n\n

LEONIDA: Ba \u00eenc\u0103 ce! i-a tras un tighel, de i-a pl\u0103cut \u0219i lui. Ce-a zis Papa \u2014 iezuit, aminteri nu-i prost! \u2014 c\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 n-o scoate la c\u0103p\u0103t\u00e2i cu el?\u2026 \u201eM\u0103 nene, \u0103sta nu-i glum\u0103; cu \u0103sta, cum v\u0103z eu, nu merge ca de, cu fitecine; ia mai bine s\u0103 m\u0103 iau eu cu politic\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 el, s\u0103 mi-l fac cum\u0103tru.” \u0218i de colea p\u00e2n\u0103 colea, tura vura, c-o fi tuns\u0103, c-o fi ras\u0103, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA (cu ironie<\/em>): \u0218i-a cunoscut omul na\u0219ul!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            Laitmotivul care fr\u0103m\u00e2nt\u0103 spiritele este focul. Protagoni\u0219tii sunt \u00een stare s\u0103 identifice, \u00een mod eronat, sc\u00e2nteile de la \u021beava unui pistol artizanal, utilizat la revelion, cu fl\u0103c\u0103rile devastatoare ale revolu\u021biei. Redimensionarea raportului dintre iluziile casnice \u0219i realitate se produce prin imaginea, din final, a focului din sob\u0103: unde s-a ajuns dup\u0103 at\u00e2ta zbucium, la o banal\u0103 ardere a lemnelor, pentru \u00eenc\u0103lzit odaia. Fata care face focul asigur\u0103 coresponden\u021ba necesar\u0103 a so\u021bilor, aproape \u00een etate, cu exteriorul, de unde nu aduce niciun poten\u021bial simbol al unor fapte istorice, un steag de exemplu, pentru a-l agita ca pe o dovad\u0103 cert\u0103 a confrunt\u0103rilor din ora\u0219. Ini\u021bial, f\u0103r\u0103 a \u0219ti, luase parte la \u00eent\u0103rirea impresiei, pe care ace\u0219tia o tot prelucrau, \u00een func\u021bie de frecventa descifrare a zgomotelor, c\u0103 afar\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 rocada monarhiei cu at\u00e2t de mult discutata republic\u0103. Leonida este \u00een febra iluziilor, limitat\u0103 sporadic de remu\u0219c\u0103rile de a nu fi participat la ispr\u0103vi de strad\u0103. A mai fi z\u0103bovit \u00een starea de a-\u0219i fi v\u0103zut visul cu ochii, dar \u00eentr-o situa\u021bie ingrat\u0103 pentru el, s\u0103 nu ias\u0103 la atac de team\u0103 \u0219i s\u0103 blocheze u\u0219a, pentru ca evenimentul, at\u00e2t de prosl\u0103vit, s\u0103 nu-l n\u0103p\u0103deasc\u0103, ar fi fost prea mult \u0219i l-ar fi determinat s\u0103 cedeze psihic, \u00een direc\u021bia autoflagel\u0103rii. Era nevoie s\u0103 fie deconectat de la starea \u00een care intrase, iar el aproape c\u0103 se cunoa\u0219te pe sine, interes\u00e2ndu-se apriori: \u201ei-ai spus fetii s\u0103 vie m\u00e2ine mai de diminea\u021b\u0103 ca s\u0103 fac\u0103 focu?\u201d. G\u00e2ndurile revolu\u021bionare nu-i trec u\u0219or.<\/p>\n\n\n\n

            Eugen Ionesco \u0219i-a revendicat uzan\u021ba absurdului dramatic, din opera lui I. L. Caragiale, deplas\u00e2nd aten\u021bia asupra unor elemente imobile, precum scaunele \u2013 important\u0103 este iluzia, \u0219i nu teritoriul ei. Ar fi fost un demers obi\u0219nuit s\u0103 fi dezb\u0103tut concepte despre libertate sau despre rela\u021biile interumane, prin personaje oameni. Ar fi contat prezen\u021ba \u0219i mi\u0219carea actorilor pe scen\u0103, iar stratul ideatic ar fi avut de suferit, fiind eclipsat \u2013 e posibil \u2013 de talentul regizorului \u0219i al actorilor. Asem\u0103narea \u00eentre cei doi mari dramaturgi rezid\u0103 \u00een valorificarea decorului casnic, dar la scar\u0103 diferit\u0103, intens\u0103, \u00een cazul lui Ionesco, sugerat\u0103, la I. L. Caragiale.<\/p>\n\n\n\n

            Noaptea este propice n\u0103scocirilor, care se diminueaz\u0103 spre diminea\u021b\u0103. Controlul vizual asupra lucrurilor lipse\u0219te, pe timpul nop\u021bii, interlocutorilor, care se dedau \u00eenchipuirilor cu s\u00e2rg. Citit\u0103 de la impresia aceasta, piesa nu ar mai avea acela\u0219i poten\u021bial, precum \u00eel des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te surpriza, prins\u0103 \u00een faptul nocturn, din replicile ini\u021bial contrariante, ulterior, facil convergente. Precizarea momentului ac\u021biunii e tardiv\u0103 \u0219i nu afecteaz\u0103 neglijarea lui mai ales de c\u0103tre spectator pentru c\u0103 lectorul, beneficiind de indica\u021biile scenice, reac\u021bioneaz\u0103 mai greu la ilustrarea \u201efandacsiei\u201d \u0219i mai sensibil la verdictele Efimi\u021bei:<\/p>\n\n\n\n

\u201eLEONIDA: Trebuie s\u0103 fie t\u00e2rziu, Mi\u021bule; ne culc\u0103m?<\/p>\n\n\n\n

EFIMI\u021aA (se scoal\u0103 \u0219i se uit\u0103 la ceas<\/em>): Dou\u0103spce trecute, bobocule\u201d.<\/p>\n\n\n\n

            F\u0103r\u0103 preluarea spaimelor gratuite de c\u0103tre cea care-i \u021bine, \u00eentr-un fel, isonul, dar care-l mai \u0219i \u00eentoarce \u00een silogism, Leonida, ini\u021biatorul tuturor situa\u021biilor extravagante, nu ar mai face fa\u021b\u0103. Ar fi fost interesant\u0103 o continuare a piesei care s\u0103 fi surprins explozia scornirilor acestuia, conexe informa\u021biilor de la jurnal \u0219i nu discu\u021biilor din cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Amalgamul de lucruri pus \u00een u\u0219\u0103, pentru a nu fi deschis\u0103 din exterior de c\u0103uza\u0219i, pentru a nu fi spart\u0103, reproduce, \u00een plan material, iruperea nocturn\u0103, implicit inoportun\u0103, de idei. O lume teoretic\u0103, dup\u0103 a c\u0103rei configura\u021bie, a\u0219ez\u00e2nd obiecte, rezult\u0103 o harababur\u0103 \u00een odaie, precum observ\u0103 slujnica Safta \u00een final. Precum \u00eentre lucrurile postate ca baricad\u0103 figureaz\u0103 funia de cear\u0219afuri \u00eennodate, tot a\u0219a exist\u0103 o corela\u021bie ideativ\u0103, lizibil\u0103 prin re\u021binerea unor secven\u021be din manualul de istorie, de\u0219i \u00eentret\u0103iate \u00een articol de redactorul f\u0103r\u0103 \u00eenclina\u021bie \u0219i de cititorul de ziare.<\/p>\n\n\n\n

            Partea ini\u021bial\u0103 a relat\u0103rii reflect\u0103 preocuparea, dorit\u0103 de orice individ cu preten\u021bii, de a ie\u0219i, dup\u0103 mod\u0103, la teatru \u0219i de a se plimba \u00een haine bune pe strada principal\u0103. Punctul de absurd de la care piesa ia amploare \u00eel reprezint\u0103 opinia c\u0103 la revolu\u021bie se merge precum la plimbare. Leonida \u0219i Efimi\u021ba \u00ee\u0219i construiesc o lume, discordant\u0103 de rest, o lume abstract\u0103 \u00een care, plas\u00e2nd piese, reiese un haos. Nicidecum afar\u0103 bat republicanii. B\u0103rbatul are elan oratoric, mul\u021bi apreciind latura f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu v\u00e2rsta mai \u00eenaintat\u0103. \u00centr-o asemenea situa\u021bie, el era dator, fa\u021b\u0103 de propriile principii elucubrante \u0219i de moment, dar \u00een fine, afirmate, s\u0103 ias\u0103 pe strad\u0103, chiar \u00eentr-o simpl\u0103 promenad\u0103. A vrut s\u0103 braveze \u0219i s\u0103 men\u021bin\u0103 patriarhatul \u00een propriu-i c\u0103min. Parametrii la care a reu\u0219it s\u0103 determine curiozitatea interlocutoarei au fost destul de \u00eenal\u021bi. \u201eFandacsia\u201d le-a spulberat somnul \u0219i era s\u0103-i scoat\u0103 afar\u0103 din cas\u0103, pun\u00e2ndu-i \u00een trenul de Ploie\u0219ti. Abil\u0103 form\u0103 de salvare, mai ales \u00een mintea unor b\u0103tr\u00e2ni, a c\u0103ror v\u00e2rst\u0103 le amelioreaz\u0103 elanul. Pentru o clip\u0103, cuplul vrea s\u0103-\u0219i abandoneze decorul, pentru a experimenta traiul altei condi\u021bii, de republican de exemplu, care, dup\u0103 cum traduce Leonida, nu e necesar s\u0103 mai pl\u0103teasc\u0103 vreo tax\u0103, iar cet\u0103\u021beanul, \u00een forma nou\u0103 de guvern\u0103m\u00e2nt, va beneficia de avantajele nou c\u0103p\u0103tate, inclusiv de cele precedente. Va intra f\u0103r\u0103 trecut de pl\u0103titor de taxe. O diferen\u021b\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 tipuri de societate a fost, iat\u0103, g\u0103sit\u0103. Somnul acoper\u0103 ideile, dar cea de reac\u021biune a r\u0103mas afar\u0103, zb\u0103t\u00e2ndu-se s\u0103 se concretizeze. Prochimenul anihilant asupra discu\u021biei \u00een sine este c\u0103 de fapt o asemenea revolu\u021bie nu a existat. Ca \u00eentr-un joc de tenis, Leonida serve\u0219te, iar Efimi\u021ba este la primire. Unghiul de vedere este \u00eentors dinspre individual spre general. Ei sunt ca doi poli. Spiritul conversa\u021biei depopuleaz\u0103 \u00eentr-o parte \u0219i repopuleaz\u0103 \u00eentr-alta, \u00een func\u021bie de capacit\u0103\u021bile fiec\u0103ruia de a prelua viziuni diverse.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen versiunea din 1925, \u021aiganiada, singura epopee complet\u0103 din literatura rom\u00e2n\u0103, este modern\u0103, \u00een sensul c\u0103 se poate citi lejer, ast\u0103zi; de aceea, mi se par exagerate preten\u021biile unor cercet\u0103tori de a o reedita \u00eentr-o form\u0103 actualizat\u0103 (nu se reg\u0103se\u0219te nimic perimat \u00een pagini \u0219i orice interven\u021bie, fie numai de ordin lexical, ar afecta stadiul … Continu\u0103 lectura 1. Precursorii: Ioan Budai – Deleanu<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-9735","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9735","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9735"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9735\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9743,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9735\/revisions\/9743"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9735"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9735"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9735"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}