{"id":988,"date":"2020-11-16T07:28:10","date_gmt":"2020-11-16T07:28:10","guid":{"rendered":"http:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/?p=988"},"modified":"2021-03-02T07:54:24","modified_gmt":"2021-03-02T07:54:24","slug":"16-noiembrie-2020","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2020\/11\/16\/16-noiembrie-2020\/","title":{"rendered":"16 noiembrie, 2020"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-image size-large is-resized is-style-default\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/IMG-20201116-WA0009.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-1002\" width=\"300\" height=\"400\"\/><figcaption>Cire\u0219ul<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Am f\u0103cut potec\u0103 ieri, \u00eentre cas\u0103 \u0219i piersic&#8230; Am vrut s\u0103 m\u0103 bucur de razele soarelui. Am am\u00e2nat p\u00e2n\u0103 am uitat s\u0103 culeg ultimele smochine. Pomii au un colorit deosebit. \u00cemi vine \u00een minte un tablou al maestrului Buz, cu ni\u0219te plopi de un galben aparte, plopi \u00een\u0219ira\u021bi la marginea unui drum. Regret c\u0103 nu am achizi\u021bionat lucrarea.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Pentru ziua de ast\u0103zi, 16 noiembrie, am postat la revist\u0103 un articol despre Andrei Mure\u0219anu. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cemi propusesem s\u0103 citesc toat\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103. Mergeam la sala de lectur\u0103 a liceului, citind p\u00e2n\u0103 la ora \u00eenchiderii, spre marea disperare a celor dou\u0103 bibliotecare. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Am \u00eenceput cu <em>Letopise\u021bele<\/em>, scrise \u00een limb\u0103 greoaie, din care numai c\u00e2teva pasaje mi-au atras aten\u021bia: de frig, ni\u0219te recru\u021bi au dormit \u00een burta cailor, procedeu la care au recurs, \u00een Rusia, pe timpul retragerii, \u0219i osta\u0219ii lui Napoleon. M-am tot \u00eentrebat cum se poate \u00eent\u00e2mpla un lucru at\u00e2t de absurd&#8230;<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Mi-am l\u0103murit secven\u021ba, incredibil\u0103 de altfel, vizion\u00e2nd filmul <em>The Revenant<\/em> (2015). Deseori, iarna, pentru a dormi bine \u0219i a-mi asigura o senza\u021bie suplimentar\u0103 de c\u0103ldur\u0103, m\u0103 g\u00e2ndesc la aceast\u0103 secven\u021b\u0103 (probabil, cu efect terapeutic pentru insomniaci).   <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Din cronici, am re\u021binut vreo dou\u0103-trei imagini: c\u00e2nd \u0218tefan cel Mare stabile\u0219te locul m\u0103n\u0103stirii, slobozind s\u0103geata din arc (<em>Legendele<\/em> culese de I. Neculce), opinia lui Miron Costin exprimat\u0103 c\u0103tre solia turceasc\u0103: \u201eSuntem noi, moldovenii, bucuro\u0219i s\u0103 se \u00eentind\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia peste tot, dar peste \u021bara noastr\u0103, nu ne pare bine a se l\u0103\u021bi\u201d \u0219i episodul relatat de Nicolae Milescu Sp\u0103taru &#8211; un sol rom\u00e2n, la Istanbul, \u00een palat, a dat pe g\u00e2t cea\u0219ca de cafea (con\u021binut \u0219i recipient), pentru c\u0103 a\u0219a i s-a p\u0103rut, c\u0103 turcii \u00eenghit \u0219i cea\u0219ca. Turcii aveau must\u0103\u021bi lungi, b\u0103rbi, sub care nu li se vedea gura.   <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Din literatura pa\u0219optist\u0103, am r\u0103mas cu impresia nivelului \u00eenalt la care scria \u201eveselul Alecsandri\u201d (dup\u0103 cum \u00eel caracterizeaz\u0103 Eminescu), iar, \u00een rest, meditam mai mult asupra destinului pe care scriitorii acestei perioade l-au avut. C\u00e2teva nume: I. H. R\u0103dulescu, Gr. Alexandrescu, I. Prale, N. Filimon \u0219i A. Mure\u0219anu.  <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00centemeietor de pres\u0103 na\u021bional\u0103, I. H. R\u0103dulescu, despre care se spune c\u0103 ar fi fost cel mai mare poet al nostru, dac\u0103 nu ar fi ap\u0103rut Eminescu, a fost, la un moment dat, cel mai bogat om din \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103, \u00eens\u0103 declinul s\u0103u economic a survenit dup\u0103 etapa exilului parizian (ce exil, la Paris!). Nu a pierdut mult. M\u0103 \u00eentreb (desigur, la modul reflexiv, ca idee numai) ce se va fi \u00eent\u00e2mplat cu averea lui I. H. R\u0103dulescu, evident, ulterior mor\u021bii sale (1872). <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Grigore Alexandrescu avea o iubit\u0103 vr\u0103jitoare. C\u00e2nd i-a comunicat inten\u021bia de a o p\u0103r\u0103si, aceasta i-a cerut o ultim\u0103 \u00eent\u00e2lnire \u00een parc; l-a convins s\u0103 m\u0103n\u00e2nce din dulcea\u021ba de nuci (adus\u0103 \u00eentr-un borcan). De atunci, fabulistul a fluctuat, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii,  \u00eentre nebunie \u0219i luciditate.  <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Prale se pare c\u0103 s-a intoxicat cu plumb. C\u00e2nd i-a c\u0103zut p\u0103rul, \u0219i-a fixat musta\u021ba \u00eentr-o cutie. Rutina bizar\u0103 de a intra \u00een cas\u0103, \u00een\u0219iruindu-\u0219i hainele p\u00e2n\u0103 \u00een camer\u0103, \u00een diferite cuiere, i-a inspirat lui Eminescu versul: \u201ePrale, firea cea \u00eentoars\u0103\u201d.   <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Nicolae Filimon, creatorul primului roman rom\u00e2nesc \u201e\u00eentr-adev\u0103r des\u0103v\u00e2r\u0219it\u201d, era cronicar muzical. De asemenea, se pricepea la buc\u0103t\u0103rie. A murit \u00een jurul v\u00e2rstei de patruzeci \u0219i cinci de ani. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">(Va urma)<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">  <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am f\u0103cut potec\u0103 ieri, \u00eentre cas\u0103 \u0219i piersic&#8230; Am vrut s\u0103 m\u0103 bucur de razele soarelui. Am am\u00e2nat p\u00e2n\u0103 am uitat s\u0103 culeg ultimele smochine. Pomii au un colorit deosebit. \u00cemi vine \u00een minte un tablou al maestrului Buz, cu ni\u0219te plopi de un galben aparte, plopi \u00een\u0219ira\u021bi la marginea unui drum. Regret c\u0103 nu &hellip; <a href=\"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/2020\/11\/16\/16-noiembrie-2020\/\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">16 noiembrie, 2020<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-988","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/988","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=988"}],"version-history":[{"count":22,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/988\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2982,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/988\/revisions\/2982"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=988"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=988"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.revistaderecenzii.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=988"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}