\u00centr-una din zile vine s\u0103 se scalde cu noi Doxachi Hurmuzachi, \u0219i dup\u0103 ce ne h\u00eerjonim c\u00eetva timp c\u00eete\u0219itrei l\u00eeng\u0103 \u021b\u00eerm, \u00eempro\u0219c\u00eendu-ne cu ap\u0103 ca copii, deodat\u0103 d\u00eensul pleac\u0103 \u00eenot spre st\u00eelpul \u00eent\u00eei, \u00eel trece, ajunge la st\u00eelpul al doilea, \u00eel trece \u0219i ajunge la st\u00eelpul al treilea. P\u0103n\u0103 aici nu era nimic grozav de \u00eengrijor\u0103tor c\u0103ci mai mul\u021bi au avut curajul s\u0103 \u00eenainteze p\u0103n\u0103 la acest ultim st\u00eelp. Dar odat\u0103 ajuns acolo, \u00een loc s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, Doxachi Hurmuzachi merge \u00eenainte, intr\u0103 \u00een curentul cel albastru \u0219i\u2026 dispare. Dep\u0103rtarea de \u021b\u0103rm era acum a\u0219a de mare, \u00eenc\u00eet din cauza cre\u021bului valurilor nici l-am li putut vedea, chiar dac\u0103 ar fi continuat a se sus\u021binea pe suprafa\u021ba apei.<\/p>\n\n\n\n
Cuprin\u0219i de groaz\u0103 am \u00eenceput cu to\u021bii cei de la mal s\u0103 strig\u0103m: \u201eO barc\u0103!\u2026 o barc\u0103!\u2026 \u201d Dar din nenorocire pe vremea aceea nu era la \u201eParadis\u201d nici o barc\u0103 de salvare. Una singura h\u00eerbuit\u0103 se odihnea ironic\u0103 pe uscat, r\u0103sturnat\u0103 cu fundu-n sus. P\u0103n\u0103 c\u00eend s-o \u00eentoarcem \u0219i s-o t\u00eer\u00eeim la ap\u0103, p\u0103n\u0103 c\u00eend s\u0103 g\u0103sim un b\u0103ie\u0219 care s-o c\u00eermuiasca, c\u0103ci noi to\u021bi ca locuitori ai \u201eParadisului\u201d eram \u00een costumul lui Adam, au trecut vreme la mijloc, astfel c\u0103 ar fi putut bietul Docsachi s\u0103 se \u00eenece nu o dat\u0103 ci de zece ori.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen zadar b\u0103ia\u0219ul a umblat cu luntrea \u00een toate p\u0103r\u021bile pe unde credea el s\u0103 \u00eent\u00eelneasc\u0103 pe nenorocitul \u00eenot\u0103tor, nici zare de el nu s-a mai v\u0103zut. Era \u00een\u021beles lucru. \u00cel \u00eenghi\u021bise ad\u00eencul.<\/p>\n\n\n\n
Ne-am \u00eentors cu to\u021bii \u00een ora\u0219 cu inima rupt\u0103 \u0219i nu ne puteam esplica ce l-a apucat pe bietul om a\u0219a deodat\u0103, de bun cheful s\u0103 se duc\u0103 la moarte sigur\u0103, c\u0103ci nimene din c\u00ee\u021bi au intrat \u00een curentul cel periculos n-au mai revenit.<\/p>\n\n\n\n
Ceasul cel r\u0103u, nu alt\u0103ceva\u2026 g\u00eendeam \u00een mine. C\u00eend nenorocirea te pa\u0219te n-o po\u021bi \u00eenconjura;<\/p>\n\n\n\n
de-i \u00een urm\u0103 ea te ajunge; de-i \u00eenainte tu o ajungi.<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 trist\u0103 veste a f\u0103cut o impresiune enorm\u0103 \u00een tot cuprinsul ora\u0219ului. Doxachi Hurmuzachi nu era un om ordinar. Descendent al unei familii vechi boiere\u0219ti el poseda o cultur\u0103 \u00eentins\u0103, o inteligen\u021b\u0103 superioar\u0103 \u0219i o mare avere fondar\u0103 \u00een ducatul Bucovinei. Era deputat \u00een Reichstagul din Viena \u0219i un filo-rom\u00e2n dintre cei mai arden\u021bi. Ziarul b\u0103ilor din Ostanda a ie\u0219it \u00een diminea\u021ba aceea cu numele lui Eudoxiu de Hurmuzachi \u00eencadrat \u00een negru \u0219i \u00eentov\u0103r\u0103\u0219it de un necrolog foarte mi\u0219c\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n
Eu unul eram a\u0219a de trist c\u0103 m\u0103 hot\u0103r\u00eesem s\u0103 p\u0103r\u0103sesc Ostanda. \u00cen ziua aceea m-am dus la cazino mult mai t\u00eerziu ca s\u0103 dejunez, \u0219i dup\u0103 ce am frunz\u0103rit ceva, c\u0103ci mi s\u0103 t\u0103iase pofta m\u00eenc\u0103rei, am stat acolo de ur\u00eet, ne\u0219tiind ce s\u0103 fac, r\u0103scolind toate ziarele f\u0103r\u0103 s\u0103 le pot ceti, c\u00eend deodat\u0103 pe la oarele 3, v\u0103d doi francezi care lornetau marea cu mult\u0103 aten\u021biune.<\/p>\n\n\n\n
\u201eCe s\u0103 fie? \u201d g\u00eendii eu, c\u0103ci cu toat\u0103 a\u021bintirea \u00eencordat\u0103 a ochilor mei nu puteam distinge nimic. Mi-am luat deci \u00eendr\u0103zneala, de\u0219i nu-i cuno\u0219team, s\u0103-i \u00eentreb ce v\u0103d pe mare. Atunci unul dintre ei \u00eemi r\u0103spunse foarte politicos:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vedem ceva, dar noi singuri nu \u0219tim ce e. Vreun butoi, vreo sf\u0103r\u0103m\u0103tur\u0103 de barc\u0103 sau vrun cadavru. \u00cen tot cazul e ceva care se apropie de mal.<\/p>\n\n\n\n
La cuv\u00eentul cadavru care mi-a amintit nenorocirea de diminea\u021b\u0103, m\u0103rturisesc c\u0103 mi s-au t\u0103iat picioarele.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 c\u00eeteva minute \u00een adev\u0103r am \u00eenceput \u0219i eu a vedea cu ochii liberi un punct care c\u00eend disp\u0103rea, c\u00eend iar ap\u0103rea \u00een cre\u021bul undelor \u0219i care \u00eempins de mi\u0219carea fluxului \u00eenainta mereu spre \u021b\u0103rm. Punctul cela se f\u0103cea tot mai mare, mai distins, mai vizibil; a ajuns \u00een curentul cel albastru l-a trecut; a ajuns la st\u00eelpul al 3-lea; l-a trecut. Vai!\u2026 acum puteam s\u0103-mi dau seama bine ce era. Era \u00een adev\u0103r un cadavru omenesc pe care \u00eel purtau valurile \u00een voia lor \u0219i-l aduceau parc\u0103 fatal la locul de unde a plecat. A cui putea s\u0103 fie altul dec\u00eet a lui Doxachi Hurmuzachi?<\/p>\n\n\n\n
C\u00eend cadavrul a ajuns aproape de st\u00eelpul al 2-lea, eu dimpreun\u0103 cu to\u021bi oaspe\u021bii c\u00ee\u021bi eram la cazino, mi\u0219ca\u021bi ca de o putere electric\u0103, am luat-o la fug\u0103 spre \u201eParadis\u201d, \u0219i nu bine am ajuns plini de suflet, c\u0103 iat\u0103 cadavrul, care \u00eenota voinice\u0219te spre mal d\u00eend din m\u00eeini \u0219i picioare, ie\u0219i din unde ca un zeu al m\u0103rei sub forma vie \u0219i vesel\u0103 a lui Doxachi Hurmuzachi.<\/p>\n\n\n\n
Cine ar putea s\u0103 spuie nem\u0103rginita bucurie ce am sim\u021bit cu to\u021bii c\u00eend l-am v\u0103zut bun teaf\u0103r viind cu sur\u00eesul pe buze \u00eenspre noi \u0219i d\u00eendu-ne m\u00eena cu un aer care parc\u0103 ne zicea: da bine, domnilor, de ce v\u0103 mira\u021bi? Apoi \u00eenconjurat de noi el se \u00eendrept\u0103 spre cabina pe ro\u021bi unde \u00ee\u0219i l\u0103sase hainele de diminea\u021b\u0103 \u0219i unde noi prin o fericit\u0103 z\u0103p\u0103ceal\u0103 le-am uitat \u00een momentul c\u00eend \u00eel crezusem mort.<\/p>\n\n\n\n
Pe c\u00eend se \u00eembr\u0103ca el \u00een perfect\u0103 lini\u0219te, ca \u0219i c\u00eend s-ar fi \u00eentors de la cea mai obicinuit\u0103 \u0219i mai banal\u0103 preumblare, el ne zicea:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ei bine, domnilor, asta nu mi-i \u00eent\u00eeia oar\u0103 c\u00eend stau c\u00eete cinci \u0219i \u0219ase ceasuri \u00een mare. Pe mine apa nu m\u0103 ostene\u0219te; c\u00eend \u00eenot cu fa\u021ba \u00een sus \u00eemi trebuie o mi\u0219care din palme aproape nesim\u021bit\u0103 ca s\u0103 m\u0103 sus\u021bin la suprafa\u021b\u0103. Astfel eu pot ceti, m\u00eenca \u0219i chiar dormi pe ap\u0103. Precum un om doarme pe un pat c\u00eet de strimt \u0219i prin somn instinctiv se fere\u0219te de margine, ba doarme chiar calare \u0219i nu cade, a\u0219a \u0219i eu nu m\u0103 duc la fund, fiindc\u0103 instinctiv palmele mele se mi\u0219ca f\u0103c\u00eendu-\u0219i datoria de v\u00eesle. \u0218-apoi eu fiind cam gros deplasez un volum de ap\u0103 destul de mare, care m\u0103 face s\u0103 plutesc de la sine, f\u0103r\u0103 nici o sil\u0103, mai ales \u00een apa grea a m\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n
El ne spunea toate aceste \u00eentr-un mod a\u0219a de natural, a\u0219 putea zice naiv, \u00eenc\u00eet nu-\u0219i f\u0103cea nici un merit din aceast\u0103 \u00eensu\u0219ire a lui de a putea s\u0103 vagabondeze \u00een toat\u0103 siguran\u021ba ceasuri \u00eentregi pe mare f\u0103r\u0103 s\u0103 se osteneasc\u0103, f\u0103r\u0103 sa-l sug\u0103 apa, f\u0103r\u0103 s\u0103-l apuce c\u00eercei. Vestea revenirii lui se r\u0103sp\u00eendi cu iu\u021beala fulgerului \u00eentre to\u021bi oaspe\u021bii din Ostanda, \u0219i o bucurie nespus\u0103 \u00eentov\u0103r\u0103\u0219it\u0103 de o mare admira\u021biune cuprinse inimile tuturor.<\/p>\n\n\n\n
Imediat ziarul b\u0103ilor scoase un supliment pentru a rectifica necrologul de diminea\u021b\u0103 \u0219i a anun\u021ba cu entuziasm acest extraordinar tour de force a lui Doxachi Hurmuzachi de a fi putut \u00eenota \u0219ase ceasuri f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere \u0219i de a fi trecut de dou\u0103 ori cumplitul \u0219uvoi albastru care a fost totdeauna spaima \u00eenot\u0103torilor.<\/p>\n\n\n\n
La orele 7 sara c\u00eend d\u00eensul se prezenta la cazino pentru a prinzi, sutele de oaspe\u021bi ce erau acolo se scular\u0103 \u00een picioare, \u0219i-l primir\u0103 cu aplauze \u0219i urale zgomotoase. Bietul om n-avea \u00eendestule m\u00eeni s\u0103 le dea la to\u021bi, nici \u00eendestul r\u0103gaz ca s\u0103 r\u0103spund\u0103 la toate \u00eentreb\u0103rile \u0219i felicit\u0103rile. \u00cen ochii tuturor el devenise un erou. Frumoasele fiice ale Albionului care se preumblau de obicei a\u0219a de \u00een\u021bepate pe malul m\u0103rii f\u0103r\u0103 s\u0103 arunce o ochire asupra vreunui muritor, de ast\u0103 dat\u0103 uit\u00eendu-\u0219i m\u00eendria de ras\u0103 nu \u0219tiau cum s\u0103 str\u0103bat\u0103 prin mul\u021bime pentru a vedea de aproape pe vestitul \u00eenot\u0103tor, a-i vorbi, a-l felicita, a-i str\u00eenge m\u00eena cu efuziune; iar una mai demonstrativ\u0103 se zice chiar c\u0103 l-ar fi s\u0103rutat.<\/p>\n\n\n\n
Lucru ciudat, eu care p\u00een\u0103 \u00een ziua aceea nu-mi cuno\u0219team p\u0103catul de a fi invidios, m\u0103rturisesc c\u0103 grozav a\u0219 fi voit s\u0103 fiu \u00een locul lui \u00eenghesuit de at\u00eetea ginga\u0219e miss. Ce vrei nu-\u0219i poate cineva \u00eenvinge firea a\u0219a u\u0219or!<\/p>\n\n\n\n
Mai t\u00eerziu feliurite alte izb\u00eenzi atribuite lui au fost puse \u00een circula\u021biune. Se zicea c\u0103 ar fi trecut oarec\u00eend Dardanelele \u00eenot \u0219i c\u0103 alt\u0103 dat\u0103 ar fi scobor\u00eet asemine \u00eenot Dun\u0103rea de la Viena p\u00een\u0103 la Pe\u0219ta \u00een urma unei prinsori. Dar aceste vitejii nu le-am auzit din gura lui, \u0219i n-am avut chip s\u0103 le verific.<\/p>\n\n\n\n
Ceea ce-i sigur e c\u0103 pentru Rom\u00e2nia a fost un mare bine c\u0103 Hurmuzachi nu s-a \u00eenecat \u00een excursiunea \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 ce a f\u0103cut pe Marea de Nord; c\u0103ci c\u00eet a mai tr\u0103it a avut timpul s\u0103 adune din bibliotecile \u0219i arhivele Vienei nenum\u0103rate documente care se tip\u0103resc \u0219i ast\u0103zi sub auspiciile Academiei Rom\u00e2ne \u0219i s\u00eent un nepre\u021buit tezaur pentru istoria patriei noastre.<\/p>\n\n\n\n
Sursa: https:\/\/ro.wikisource.org\/wiki\/O_baie_%C3%AEn_Marea_de_NordArticol din categoria Clasici ai literaturii<\/a>, scris de jonescus<\/a>. Salveaz\u0103 leg\u0103tura<\/a>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00centr-una din zile vine s\u0103 se scalde cu noi Doxachi Hurmuzachi, \u0219i dup\u0103 ce ne h\u00eerjonim c\u00eetva timp c\u00eete\u0219itrei l\u00eeng\u0103 \u021b\u00eerm, \u00eempro\u0219c\u00eendu-ne cu ap\u0103 ca copii, deodat\u0103 d\u00eensul pleac\u0103 \u00eenot spre st\u00eelpul \u00eent\u00eei, \u00eel trece, ajunge la st\u00eelpul al doilea, \u00eel trece \u0219i ajunge la st\u00eelpul al treilea. P\u0103n\u0103 aici nu era nimic grozav de … Continu\u0103 lectura O baie \u00een Marea de Nord de N. Gane (Fragmente)<\/span>