*Recenzie ap\u0103rut\u0103 \u00een revista \u201eMozaicul\u201d, Nr. 11 \u2013 12 \/2023, p. 12<\/p>\n\n\n\n
Cele 77 de poeme<\/em> (Editura Grinta, Cluj \u2013 Napoca, 2023) sunt scrise de la \u201er\u0103s\u0103ritul p\u00e2n\u0103 la apusul soarelui\u201d \u2013 ne m\u0103rturise\u0219te autorul, Ion Deaconescu, \u00een Argument<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Cuvintele sunt aspecte ale logosului care a \u00eenfiin\u021bat universul: de aceea, ele au abilitatea subtil\u0103 de a ne dojeni \u201epentru r\u0103ul f\u0103cut\u201d, dar \u0219i de a ne m\u00e2ng\u00e2ia pe frunte, pentru \u00eembl\u00e2nzirea ecoului aceluia\u0219i r\u0103u. Care sunt cauzele pentru care propriile cuvinte ne pot evita: 1) \u201eam inventat timpul \u0219i v\u00e2rsta\u201d, 2) nu mai socotim mister al crea\u021biei apari\u021bia bobocilor de trandafiri, 3) \u201enu mai \u0219tim s\u0103 atingem cu talpa goal\u0103 \/ r\u0103coarea bobului de rou\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Teama de a mai p\u0103c\u0103tui este at\u00e2t de intens\u0103, \u00eenc\u00e2t \u201einima mea s\u0103 mai bat\u0103 nu mai vrea\u201d (Biserica din suflet<\/em>), \u00eentruc\u00e2t \u201esfin\u021bii s-au ferecat\u201d \u00een biserica interioar\u0103, iar a tr\u0103i pe mai departe, la fel ca p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, cu bune \u0219i rele, fapte ale imboldului, \u00eenseamn\u0103 a depopula propria fiin\u021b\u0103 de reziden\u021bii ace\u0219tia evlavio\u0219i. C\u00e2nd s-a \u00eemp\u0103cat cu divinitatea, preocuparea primordial\u0103 a poetului a devenit aceea de \u201ea g\u0103si, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \/ Drumul ce va duce \/ De la inima mea, \/ La a ta\u201d (R\u0103t\u0103citorul<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Unul dintre laitmotivele c\u0103r\u021bii este \u201eecoul\u201d: la \u00eenceput, valen\u021ba acestuia este de a face s\u0103 r\u0103sune dublu orice eroare comis\u0103 \u0219i este meritul poetului c\u0103 \u00eel limiteaz\u0103, apoi, pentru a-\u0219i crea culoar \u0219i a se des\u0103v\u00e2r\u0219i \u00een lupta cu lumea mercantil\u0103, versurile (ca \u201eni\u0219te baionete \/ Ori s\u0103bii de Toledo, \/ A\u0219tept\u00e2nd doar un semn, s\u0103 \u00eenving\u0103 aceast\u0103 via\u021b\u0103, \/ Plagiat\u0103 \u0219i v\u00e2ndut\u0103 \/ Pe c\u00e2teva bancnote\u201d \u2013 Lun\u0103 indiferent\u0103<\/em>) cheam\u0103 ecoul \u00een ajutor.<\/p>\n\n\n\n Volumul (dedicat p\u0103rin\u021bilor Marin \u0219i Aurica Deaconescu) poate fi considerat autobiografic \u2013 v\u00e2rste explorate retroactiv, din perspectiva aceluia care socote\u0219te a fi irosit, \u00eentr-un fel sau altul, dar f\u0103r\u0103 voie, ce a c\u00e2\u0219tigat, cu fiecare an \u00een parte. \u00cen primul an, poetului i s-a d\u0103ruit \u201elimba iubirii\u201d. \u00cen veleatul secund, i s-a insuflat credin\u021ba str\u0103mo\u0219easc\u0103 (Biserica din suflet<\/em>). La v\u00e2rsta de trei ani, leg\u0103tura cu mama a devenit pregnant\u0103. Ce i se pare poetului a fi pierdut din anul al patrulea al vie\u021bii: capacitatea propriilor cuvinte de a concorda, \u00een orice moment, cu inima (\u201ece p\u0103cat c\u0103 uneori cuvintele \/ Nu spun adev\u0103rul \/ \u0218i ce simte inima\u201d). De asemenea, a disp\u0103rut iluzia (care-l fermeca pe la cinci \u2013 \u0219ase ani) c\u0103 \u00eenflorirea trandafirilor \u0219i a gr\u00e2ului pe c\u00e2mp este o minune, fiindc\u0103 vegetalul este v\u0103zut acum \u00een degenerare: \u201eBobul de gr\u00e2u a \u00eencol\u021bit \/ \u00cen palma mea, o m\u00e2n\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, \/ Lacrimile \u00eel vor uda\u201d (Drum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere<\/em>); \u201eTriste\u021bea ultimului trandafir, \/ Sub stropii de ploaie ai toamnei, \/ \u00cemi r\u0103ne\u0219te inima\u201d (Inim\u0103 de prisos<\/em>). Odat\u0103 cu al \u0219aptelea an al vie\u021bii (cifr\u0103 simbolic\u0103: din \u0219apte \u00een \u0219apte ani, celulele corpului uman se transform\u0103 \u00een \u00eentregime), \u00eencepe formarea sentimentului de iubire, ca un f\u0103t \u00een p\u00e2ntecul mamei: \u201eTe \u0219tiu, te simt, \/ Ghemuit\u0103 \u00een mine\/ (\u2026) \/\/ Pe patul de iarb\u0103, proasp\u0103t cosit\u0103, \/ Roua \u00ee\u0219i face de cap, \/ Iar tu, ghemuit\u0103 \u00een mine, \/ \u00cemi zide\u0219ti inima\u201d (\u00cemi zide\u0219ti inima<\/em>). Iubirea aduce cu sine \u0219i posibilitatea de a scrie despre ceea ce poetul (aflat \u00eenc\u0103 la v\u00e2rsta copil\u0103riei) simte (ca urmare a mersului la \u0219coal\u0103 \u0219i a descifr\u0103rii alfabetului): \u201eSau e\u0219ti o pas\u0103re care zboar\u0103 \/ Deasupra inimii mele, \/ Asemeni unei \u021b\u0103ri ce te a\u0219teapt\u0103, \/ S\u0103 vii pentru totdeauna. \/ Poezie \u00eenc\u0103 nescris\u0103\u201d (Poezie \u00eenc\u0103 nescris\u0103<\/em>). Tot devreme, se manifest\u0103 \u0219i con\u0219tiin\u021ba \u00eencadr\u0103rii \u00een timp, dar, fa\u021b\u0103 de vl\u0103starul \u00een cre\u0219tere, orele (care degradeaz\u0103 totul \u00een trecere) nu au \u00eenc\u0103 putere: \u201eAm \u00een inim\u0103 mai multe orologii\u201d (Orologii tr\u0103g\u00e2ndu-\u0219i sufletul<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Luna martie (\u00een care poetul s-a n\u0103scut) este demn\u0103 de re\u021binut, datorit\u0103 unui eveniment important: apari\u021bia pe lume a surorii Mioara. Bucuria tr\u0103it\u0103 la acel moment a fost at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t, ast\u0103zi, poetului \u00eei este dor de tot ceea ce ziua respectiv\u0103 a \u00eens\u0103ilat: ghiocei, fulgi, precum \u0219i un \u201ev\u00e2rtej de r\u00e2ndunici\u201d (Martie<\/em>). Prima \u00eentrebare asupra impasibilit\u0103\u021bii statuii \u0219i a unor oameni ca statui fa\u021b\u0103 de suferin\u021ba altora \u00eei zguduie sufletul \u00een urm\u0103toarea perioad\u0103, precum \u0219i propria durere fa\u021b\u0103 de abstracta (\u00een aparen\u021b\u0103) \u00eendurare a intemperiilor, de c\u0103tre elementele care alc\u0103tuiesc natura \u00eenconjur\u0103toare: \u201eSpune-mi oare, \/ De ce sufletul m\u0103 doare, \/ C\u00e2nd iarba de sub picioare, \/ Cade-n genunchi \u0219i moare, \/ P\u00e2rjolit\u0103 de soare\u201d (Val gonit de mare<\/em>); acest poem exprim\u0103 sentimentul \u00eenstr\u0103in\u0103rii de copil\u0103rie. Admira\u021bia pentru natura terestr\u0103, a c\u0103rei rezisten\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de p\u00e2rjolul solar etc. este ca un model pentru om, este motivul care-l face pe autor s\u0103 exclame, ca \u00een fa\u021ba unei revela\u021bii: \u201eBun\u0103 diminea\u021ba, floare frumoas\u0103!\u201d (Ca alt\u0103dat\u0103\u2026<\/em>) \u0219i s\u0103 redenumeasc\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rile concrete ale misterelor, cum sunt florile (\u201eAi obrajii \u00eembujora\u021bi, \/ Gata s\u0103 se prefac\u0103 \u00een aripi, \/ Zbur\u00e2nd dincolo de timp, \/ Acolo unde nu se mai termin\u0103 niciodat\u0103 iubirea\u201d. Cinematografia american\u0103, inventatoare a cyborgului, s-ar putea inspira, din aceste stihuri, pentru a compune un \u201etransformer\u201d \u0219i la nivelul plantelor, chiar un robot de forma unei flori, explorator pe Marte.<\/p>\n\n\n\n Prima dragoste, sentiment care inaugureaz\u0103 perioada tinere\u021bii, nu se uit\u0103: cadrul (care i-a asigurat desf\u0103\u0219urarea emo\u021bionant\u0103) este interiorizat definitiv (\u201eVa veni vremea c\u00e2nd ne vom \u00eent\u00e2lni, \/ Pentru prima \u0219i ultima oar\u0103 \/ L\u00e2ng\u0103 troi\u021ba \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103 din piept\u201d \u2013 Candele \u0219i trandafiri<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Poezie. Pentru Ines<\/em> este o ars poetica, datorit\u0103 prezen\u021bei mijloacelor artistice specifice lui Ion Deaconescu, precum \u0219i exprim\u0103rii viziunii sale asupra lumii; este o ars poetica modern\u0103, datorit\u0103 existen\u021bei unei metafore centrale (respectiv, poezia), de a c\u0103rei \u00een\u021belegere depinde descifrarea \u00eentregului text. Atuul manierei este surpriza. Imaginile artistice sunt neobi\u0219nuite, consecutive unui discurs firesc, conceput \u00een seama unei realit\u0103\u021bi familiare oric\u0103rui tip de cititor: \u201eE poezie \u00een ochii t\u0103i mira\u021bi, \/ De parc\u0103 \u00eentrebi de ce inima \/ A luat-o razna, \/ C\u00e2nd privighetoarea c\u00e2nt\u0103 \/ \u00cen palma zorilor, la ceas de rou\u0103, \/ Semn c\u0103 soarele e st\u0103p\u00e2n \/ Peste lume. \/\/ Poezie e c\u00e2nd Dumnezeu \/ Trimite ploaia peste p\u0103m\u00e2ntul cr\u0103pat \/ De sete\u201d.<\/p>\n\n\n\n 77 de poeme<\/em> este \u0219i un volum de previziune. Astfel, la anul, c\u00e2nd va \u00eemplini 77 de ani, Ion Deaconescu se vede sub avalan\u0219a cuvintelor, care ajung independente. Fa\u021b\u0103 de o asemenea ipostaz\u0103, de a suporta o eventual\u0103 dictatur\u0103, chiar dac\u0103 numai de ordin lingvistic, poetul se decide a reveni la sine \u00eensu\u0219i, f\u0103r\u0103 zestrea lexical\u0103 presupus\u0103 de un sentiment pe care l-a consfin\u021bit o via\u021b\u0103 \u00een liric\u0103, anume iubirea. \u0218i \u00een aceast\u0103 situa\u021bie (de abandonare a unor c\u00e2mpuri semantice), tot nu i-ar fi mai lesne s\u0103 scrie, \u00eentruc\u00e2t vocabulele au aflat c\u0103 demiurgul lor, care le-a potrivit \u00eentr-un edificiu fundamental, propria-i oper\u0103, a inventat v\u00e2rsta, fapt pentru care l-au tot certat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" *Recenzie ap\u0103rut\u0103 \u00een revista \u201eMozaicul\u201d, Nr. 11 \u2013 12 \/2023, p. 12 Cele 77 de poeme (Editura Grinta, Cluj \u2013 Napoca, 2023) sunt scrise de la \u201er\u0103s\u0103ritul p\u00e2n\u0103 la apusul soarelui\u201d \u2013 ne m\u0103rturise\u0219te autorul, Ion Deaconescu, \u00een Argument. Cuvintele sunt aspecte ale logosului care a \u00eenfiin\u021bat universul: de aceea, ele au abilitatea subtil\u0103 de a ne dojeni … Continu\u0103 lectura Cartea v\u00e2rstelor<\/span>