A doua zi, dis-de-dimineață, am purces spre Prima Școală Românească. De cum intri în Brașov, indiferent din ce direcție vii, zărești inscripții care trimit spre acest obiectiv. Ai putea crede, pentru o clipă, că se află chiar în spatele primei pancarte, dar, spre surprinderea mea, școala era puțin mai departe de hotelul meu.
Prima Școală Românească se află în aceeași incintă cu o biserică. Pe aleea ce duce spre ele, în stânga, turiștii pot observa câteva stele din piatră, gravate cu numele unor personalități ale orașului — unele dintre ele încă în viață.
În interior, școala cuprinde două camere și un hol. Clădirea este din cărămidă, cu pardoseală simplă, iar băncile păstrează urme de cerneală și sunt scrijelite de școlarii de acum mai bine de două secole. E o ironie în toate acestea: oamenii s-au stins, dar urmele lor firave — pete de cerneală, zgârieturi de condei — au rămas să le supraviețuiască.
Poetul Cristian Muntean, preot în Brașov, biserica din centrul vechi, de lângă KFC, mă sună pentru a doua oară; rămâne să ne întâlnim în următoarea zi.
***În acest loc s-au tipărit primele cărți în limba română de către diaconul Coresi, s-a scris prima carte de gramatică românească de către Dimitrie Eustatievici în anul 1757, iar dascălul Costea a tradus primele cărți populare.
(Va urma)