În parcul din fața grădiniței, mama și doamna educatoare, Luci Popescu, încearcă să mă convingă să intru în sală, acolo unde mânjii de vârsta mea deja și-au găsit de lucru.

Timiditatea îmi blochează toate mișcările: stau pe iarbă, la umbra unui paltin și mă simt eu intrat în mine însumi, ca în alt univers, deloc similar celui exterior. Doamna Luci îmi fură batista: „Unde este?” – mă întreabă. Am văzut că a pitit-o la spate, dar nu-i pot răspunde; în timp ce lupt cu mine însumi, pentru că am intrat în tăvălugul anilor de grădiniță și impresia este că nu-i mai scap, sunt impresionat, totuși, de blândețea și frumusețea doamnei; m-aș teme dacă m-ar abandona încăpățânării mele, care, de fapt, este armura timidității, pe care o port ca un don Quijote copil, eul meu fiind captivul acestei grele armuri. Mama – nici ea nu știe ce să mai spună! Doamna Luci își continuă jocul diafan cu mine: mă reped să-mi iau batista din mâinile ei, însă o ascunde cu dibăcie, la spate, formulând, din nou, aceeași întrebare: „Unde este batista?”.

Cu multă greutate, am intrat în grădiniță: în prima dintre săli, dau peste copiii din grupa mare, care sunt angrenați într-un spectacol interactiv cu măști. Recunosc pe Costel, vecinul meu, și sunt mirat că i s-a acordat tocmai lui, care este haios în rest, un rol malefic, lupul din Scufița – Roșie.

La mine, în grupă, au adus biscuiți vărsați, în două cutii mari, de lemn. La comanda doamnei, copiii au părăsit jucăriile și se pregătesc să primească porția de biscuiți. Mă uit pe măsuțele lor: unii au modelat omuleți din plastilină, alții au îmbinat piese de plastic, într-un puzzle.

Pe doamna Luci, o femeie de înălțime medie, cu părul lung și negru, calmă și zâmbitoare, am mai văzut-o, cred, vreme de o lună. Ulterior, locul ei a fost luat de altă educatoare, care nu avea aceeași răbdare. Probabil, acesta a fost și motivul pentru care nu am frecventat grădinița, decât răzleț, iar când am auzit că verișoara mea, Cornelia, mai și dormea după-amiaza la cămin (grădiniță cu program prelungit), am fost atât de uluit, ca masca Scufiței, purtată de o fetiță simandicoasă.