Într-una dintre odăile castelului de la Câmpina, există o fotografie, înrămată atractiv, pe care familia Hasdeu a făcut-o, pe când Iulia studia la Sorbona. Între părinți, zâmbește Iulia, care, în momentul expunerii, purta o bască. Peisajul de confluență, toamnă – iarnă, în care membrii celebrei familii se regăseau atunci, este înveselit de culoarea roșie a băștii. La acea vreme, deși nu se puteau efectua fotografii color, totuși, la cerința clientului, unele detalii erau vopsite manual.

Ce discuții senine vor fi purtat ei pe marginea pozei! Poate Iulia a și cântat, veselă. La ce se vor fi gândit? Dacă momentul nu ar fi fost imortalizat, nu am fi avut nicio imagine din viața firească a tinerei (pe care ne-o imaginam stând numai cu ochii în carte).

Ce viitor avea în față această domnișoară minunată!

Pe cât de fericiți erau acei părinți, pe atât de triști aveau să devină, în scurt timp. Vestea îmbolnăvirii fiicei le-a smuls din piept pofta de viață, iar mintea savantului a coborât de la culmea științei, la întrebări, specifice disperării: va mai putea comunica, în vreun fel, cu Iulia?.