Restaurantului i se spune La Banana, datorită bananierilor care sunt plantați (și crescuți, ajunși la maturitate). Astfel, am văzut bananele la diferite stadii: de semințe, de fructe crude / coapte etc.

La intrare, ești întâmpinat fie de un copil, fie de un bătrân zâmbitor (care îți preia comanda). Între mese, zboară două tinere.

Cum te-ai așezat, tânărul de vreo douăzeci de ani (aproape pitic, dar cu o vorbire elevată) îți se schimbă fața de masă, cu alta nouă, de hârtie (pe care o prinde în cleme, să nu o ia vântul).

De regulă, friptura, deși ușor sărată, este foarte bună și ți se alocă trei bucăți la porție plus cartofi prăjiți (pe lângă legume).

La acest restaurant, precum și la Joe Alba, mergeam cel mai des, fiindcă terasele (curate și elegante) de pe faleză au preparate numai din pește.