Aș vrea să stai mai mult captivă ochilor mei, 
cu nesaț umblând după tine, 
dar tu, 
nesăbuită cum ești, 
îți faci de lucru 
prin te miri ce spații străine, 
în care descinzi, fără aura 
pe care o port în mâini, 
pentru a prinde măcar o dată momentul 
și pe creștet să ți-o așez. 

Cum să te fur din ritmul tău de viață?
Nu am bidiviu pe care să încalec 
și să te răpesc într-o noapte, 
fiindcă e în herghelia ta -
i-ai luat pe toți și le-ai pus căpăstru. 
Dă-mi unul și am privi, din șa,
lava de aur a raiului cum o ia la vale, 
din cer, înspre mine, 
topindu-mi suferința, 
uite așa! cum ai bate din palme.