Emoția mă strivește
și, de multe ori, ca să-i scap,
gândul îmi zboară la raiul din Biblie,
acolo unde sufletele se odihnesc în brațele divine,
dar și în acel tărâm de pace,
mă văd pierdut, ca un rătăcitor în paradis,
acceptând, fără de voie, să-mi sară pe față
o picătură de smoală fierbinte,
din furca unui drac novice, nepriceput în chinuri,
care încearcă să-și învețe meseria de osânditor.  
 
O, cât de ironică este soarta!
Chiar în locul sacru,
mă simt prins în lanțuri nevăzute,
aproape de flăcările mocnite ale îndoielii...  

Dar, poate, 
și în magma din cazane,
găsesc o alinare efemeră,
într-un strop de credință,
într-o licărire de speranță, care nu se stinge.

În adevărata mea căutare,
emoția, oricât de puternică și de apăsătoare,
nu poate înfrânge spiritul meu,
care se ridică din cenușă, înălțându-se
mereu, spre lumină, pace și mântuire.

Emoția mă strivește 
și, de multe ori, ca să-i scap, 
gândul îmi zboară  
la raiul din Biblie, 
dar și acolo mă văd pierdut, 
acceptând să-mi sară pe față 
un strop de smoală fierbinte, 
din furca unui drac novice...

Dau o fugă 
să-i salvez pe lăutari de la umflarea peste măsură,
prin toarta instrumentelor muzicale tot văzduhul le vine
în gură.

Pe umeri, mi-a pus mâna o femeie străină,
iar mama, în mulțime, nicăieri
și am țipat mai tare decât tot ce în jurul meu era muzical.
Atunci, hora a încetat
și lăutarii de crispare s-au liberat, în aplauzele
audienței masive.
-Aici sunt! (Mama a confirmat).
Așadar, de groaza înfierii am scăpat.
Ura!
Lăutarii suflă din nou în trompete,
pălăria le cade într-o parte,
din buzunarul hainei, își extrag batistele,
pe care le tamponează de frunțile asudate.
Nu mai au vreme să le așeze la loc,
îi solicită ritmul, tot mai înalt!
și rămân batistele în răsuflări, pe clape.

Aș vrea să te mai țin captivă-n ochii mei,
cu nesaț te caut,
dar tu, rătăcitoare, te pierzi
prin spații străine,
fără aura
pe care o port în mâini,
pentru a prinde momentul,
să ți-o așez pe creștet.

Cum să te fur din ritmul tău de viață?
Nu am bidiviu să încalec,
să te răpesc într-o noapte,
toți sunt în herghelia ta -
i-ai prins, le-ai pus căpăstru.
Dă-mi unul și din șa am privi
lava de aur a raiului coborând,
din cer spre mine,
topindu-mi suferința,
așa, cum ai bate din palme.