Am aflat, veste care m-a întristat, despre dispariția părintelui stavrofor, Mihalache Tudorică, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova.

L-am avut invitat în trei ediții ale emisiunii „Literatura la Craiova”.

Nu vorbisem niciodată cu părintele, deși, încă de pe vremea liceului, îl zăream trecând prin curtea bisericii Trei Ierarhi: îmbrăcat în ținuta de preot, părea îngândurat – cu siguranță, preocupat să deslușească sensul vieții, pe care, inspirat, să-l treacă în vreo carte.

În toamna anului trecut, l-am sunat, pentru a-l invita la emisiune. Mi-a confirmat, din prima, că va veni și va fi, la studio, înainte cu o jumătate de oră.

Ceea ce a spus în emisiune se poate urmări pe linkurile de mai jos, dar, la telefon, am discutat despre mult mai multe: „Domnul profesor, îmi zicea, vedeți ce lucruri interesante am vorbit la telefon, dar, mâine, cine știe dacă vom atinge profunzimea de acum, fiindcă depinde mult de dispoziția pe care o vom avea”. A avut dreptate, în sensul că, într-adevăr, nu am reluat ideile din convorbirea noastră, însă, oricând, indiferent de starea momentului, părintele era profund.

După un prim telefon, m-a sunat din nou, în jurul orei 21,00: am reluat unele subiecte, dar am simțit, undeva, nevoia dumnealui de a-și alunga solitudinea, chiar prin efemeritatea unei convorbiri telefonice; în plus, parcă voia să mă asigure că emisiunea va reuși – manifesta rafinament empatic.

După emisiune, mi-a oferit cartea de poeme, intitulată Să vă plâng un cântec sau Să vă cânt un plâns (Editura MJM, Craiova, 2022). I-am promis că o voi prezenta în revista „Scrisul Românesc”. Evident, m-am ținut de cuvânt, iar domnul Florea Firan, directorul publicației, a avut numai cuvinte de prețuire pentru părintele Mihalache Tudorică. Mă uit la titlul cronicii mele și nu-mi vine să cred asupra cărui titlu premonitoriu m-am oprit: Poetul în fața lui Dumnezeu.

Ce îmi vine în minte, din vastele discuții, este secvența cu Iisus pe cruce. Părintele a descris-o într-un mod inedit. În fața morții, susținea părintele Mihalache, Iisus a fost copleșit de întuneric, de tristețe și de singurătate (din cauza firii de om, pe care Însuși Iisus o împărtășea); ideea aceasta mă urmărește… Sper ca părintele Mihalache Tudorică să nu fi trăit o asemenea stare, pe care numai Dumnezeu o poate surclasa. Și, totuși, dacă a avut-o, știu că părintele Mihalache Tudorică a fost demn și plin de curaj, închinându-se la crucea din suflet, pe care o purta și era convins că îl va înălța peste întunecime.