O, cum este oare să locuiești pe-o stea? Tălpile se afundă în lână sau se vor juli de asprimea solului?
E prinsă pe stâlpi steaua? E un palat comod? O, ce n-aș da să mă mut acolo, pentru o zi. Să văd femeile umblând în strai cald, vegheate de heruvimi trufași.
În râurile de jar, vor străluci stindarde ale nu știu cărui trib barbar.
La fântână, cumpenele se vor înclina și, în aurul dinăuntru, ciutura va poposi cu zgomotul inimii celor care, în vreme, vor fi ruginit...
Caii de metal vor scârțâi în galop, iar de pe șei, emirii vor luneca în umbra palmelor de zei.
E steaua doar un licăr în noapte sau poate un loc unde timpul nu moare, iar dorințele se prefac în aur curat?
O, să rămân acolo, măcar o clipă, unde lumina nu obosește să ardă, iar ecoul inimii răsună în infinit.
Oh, what must it be like to live on a star? Do your soles sink into wool, or will they be scraped by the roughness of the ground?
Is the star held up by pillars? Is it a comfortable palace? Oh, what I wouldn’t give to move there, for just one day. To see women walking in warm attire, watched over by proud cherubim.
In rivers of fire, banners will gleam of some unknown barbarian tribe.
At the well, the levers will bow, and, in the gold within, the bucket will settle with the sound of the heartbeats of those who, in time, will rust...
Metal horses will creak in their gallop, and from their saddles, emirs will slip into the shadow of the palms of gods.
O, cum este oare să locuiești pe-o stea? Tălpile se afundă în lână sau se vor juli de asprimea solului?
E prinsă pe stâlpi steaua? E un palat comod? O, ce n-aș da să mă mut acolo, pentru o zi. Să văd femeile umblând în strai cald, cu amfore pe cap, înspre izvorul luminii.
În râurile de jar, vor străluci stindarde ale nu știu cărui trib barbar.
La fântână, cumpenele se vor înclina și, în aurul dinăuntru, ciutura va poposi cu zgomotul inimii celor care, în vreme, vor fi ruginit...
Caii de metal vor scârțâi în galop, iar de pe șei, emirii vor luneca în umbra palmelor de zei.
