Vor veni zei, 
vor sublima boala cu apropierea ființei lor, 
vor transplanta celule din Olimp, 
de-ale lor sau chiar de-ale lui Hercule, 
care, 
în carul de foc al lui Zeus, 
a urcat numai cu alcătuirea-i divină. 
Ca să-l smulgă rănilor și să-l recupereze întreg, 
zeii au adunat de pe pământ, 
atomii de om ai lui Hercul.

Sunt păreri precum în Olimp, 
eroul dăinuie prin atomii celești. 
Amintirea îi recompune partea de om. 
I se întrevăd coastele suportând uneltirea, 
carnea otrăvită de haină, 
brațul scriind teoreme despre înfrângerea Herei - de multe ori, Hercul poposește ca fulger în fața corturilor de pe front.
Pe pământ, 
făptura lui de lut se lua la harță cu natura-i zeiască, 
dar, în conflictele cu monștri, 
o îmbrățișa. 
Mulți îl vedeau în avânt spre nemurirea-i scrisă în gene și istorie.

Faptele lui păreau un vin tare pentru umanitate...