Mă apropii cu mintea de castel și aștept răsărirea prințesei în balconul de dragoste, ridicat în melancolie, ca marea, în calea trăsurilor. Sper în lămurirea problemei sentimentale, pentru totdeauna...
Caut, în desișul din inimă, plantele tinere cu șansa de a plonja în lumina binelui, le recunosc după forma de ferestrău a frunzelor, astfel încât, în depășirea concretului, să poată tăia răul de la rădăcină. Voi fi atent la rumeguș, să nu se instaleze în sclipirea de argint a lucrurilor, de care, pe urmă, voi fi obligat să scap și să le arunc în perimetrul vast al nimicului, din cauza putregaiului care le cănește, care li se va fi înscris în molecule ca pe tablă, care plesnește ca o babă în blesteme între oameni, pe stradă...
Memoria a ceva odată scris îl poate crea din nou sau revigora. Așa va fi fiind și cu lucrurile năruite de timp?
Dacă noțiunea de neant nu ar fi cotropit spațiile, precum norii, vremea bună, infinitatea ar fi tronat imperial în inimi de materii; deveneam cu toții temple, moleculele ni s-ar fi sublimat, sub piele, în forme diafane de zei. Vom fi scăpat de epidermă la semnalul de bronz al frunzelor, care, în picaj în sufletul nostru, se ating una pe alta, ca niște postași înmânându-și corespondența, spre a fi reclamată la expeditor, tot prin scrisoare, de către destinatarul încrezător în împliniri și rosturile de atelier de pe cuprinsul vârstelor.
La marginea vieții, s-au instalat ateliere în care se fabrică materie pentru sufletele tinzând spre straturile de mai sus ale universului, acolo unde se văd tălpile de abur ale îngerilor. Fiind mai aproape de mărturiile credinței, vom fi scutiți de lut. Va fi posibilă amintirea, care poate oricând rechema trupul în împărăția stelelor, prin glasul credinței în Dumnezeu. Picioarele, dintr-un compas, prin care se rememora păcatul, vor deveni ceea ce imaginația noastră va vrea, aripi sau cântec.
O dorință, oricare, precum aceea de a ne da în leagănul stelelor, va fi motiv al bucuriei.
Credința transfigurează pleava în lumină, vom fi compuși din îngeri stând în trupurile noastre, ca la sfat...