On the window of the horizon, God etched the outline of today's walnut tree, and nature completed it in two years. In the smooth, water-like bark of the trunk, the nearby dove reflects itself.
A bush of questions allows itself to be traversed by truth.
Today has come, so far away from me, the one I once was, for whom the walnut tree was the greatest empire, gained in a moment of dreaming.
Pe geamul orizontului, Dumnezeu a scrijelit conturul nucului și natura l-a împlinit în doi ani. În coaja netedă ca o apă a trunchiului, se oglindește guguștiucul din preajmă.
Un tufiș de întrebări se lasă cutreierat de adevăr.
A venit ziua de azi, atât de îndepărtată de mine, cel de atunci, pentru care nucul însemna imperiul cel mai mare, dobândit într-o clipă de visare.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”