Tossed like a golden coin in the air,
by saints,
the sun will cast its rays randomly upon the earth.
A few pierce through the straw of the nest,
though what purpose could they serve,
when the warm weather has enveloped
the land for a month now?

Could loneliness be cold?
Where does the cuckoo get the idea
to push aside,
from another nest,
a foreign chick and,
in its place,
lay its own?

Învârtit ca un ban de aur în aer, 
de către sfinți, 
soarele va da pământului raze la întâmplare. 
Câteva pătrund printre paiele cuibului, 
deși ce rost ar mai avea, 
când vremea caldă a cuprins, 
de-o lună de zile, 
țara?

Să fie singurătatea rece? 
De unde-i vine în cap cucului 
să dea la o parte, 
din alt cuib, 
puiul străin și, 
în locul acestuia, 
să-l așeze pe al lui?

It’s a scorching day.

Outside, it’s unbearable...

In the apartment,
I’ve turned on the air conditioner,
but it’s struggling to keep up.

I lie down on the floor,
where it’s a bit cooler,
and wait,
with a book of poetry in hand,
for at least 4 PM,
to know that the sun has turned
its gaze more toward the infinite
and left us a little in peace.

There’s no escape,
not even after a shower...
My skin never dries.
It feels as if stoves are burning in the air.

I place my laptop on my knees
and push on,
working on my thesis.

Oh,
if only I could,
I would train the cuckoo in the clock,
so that every hour,
it would ask the Lord
for a summer rain.

E zi de caniculă.

Afară, nu se poate sta...

În apartament, 
am dat drumul aerului condiționat, 
însă nu face față.

Mă întind pe jos, 
unde mi-e un pic mai răcoare 
și aștept, 
cu un volum de versuri în mână, 
cel puțin ora 16, 
ca să știu că soarele s-a întors 
cu fața mai mult spre nemărginire 
și ne-a mai lăsat și pe noi în pace.

Nu am scăpare, 
nici după duș...
Pielea nu mi se usucă niciodată.
Parcă ard sobe în aer. 

Îmi pun laptopul pe genunchi, 
să-i dau înainte, 
cu lucrul la teză.

O, 
de-aș putea, 
aș dresa cucul din ceas, 
care,  
la fiecare oră, 
Domnului să-i ceară și ploaie de vară.