Când din planeta în rotire, 
sărea câte o bucată măruntă, 
cum e țigla, 
se auzea mistria lipind-o la loc.

Gura vulcanilor era astupată 
cu palma de către zeul ocrotitor 
și lavei nu i-a mai rămas 
decât bolborosirea; erupția 
se întinsese pe fața oamenilor, 
ca niște pete. 

În polen,  
ceasul bătea mai lent...

Acest spațiu pe pământ 
nu are spărturi 
și nici depresiuni. 
Și-au dat mâna mai mulți zei 
și au pus la cale 
să reziste natura oricărei erodări. 

Dedal, 
întemeietorul vestitului neam de artiști, 
se izolase în atelier, 
spre a-și explora cheful de muncă, intrat, 
periodic, 
în vacanță.