Se desfășurase în atmosferă, sub formă de abur, tronul lui Jupiter și s-ar fi putut întâmpla să-l inspir. Întărit de forța lui, plămânii mei ar fi devenit mașini de respirat secole și istorii. Voința de a fi dictator s-ar fi impus în ceruri și trupul meu s-ar fi sublimat într-o stare de fulger.
Nu este aceasta cauza pentru care universul interior este separat prin carne de lume? Noi am fi numai voință, suflarea mișcând pomii, zborul cocorilor, umbra de lângă obiect, spre punctul central al vederii de sine al nostru.
Penele din mâna scribilor s-au transformat în pumnale, aerul devenise teaca din care s-au luat armele care m-au rănit și, astfel, mi s-a interzis să exist.
