În azur, 
câmpia sclipește,
ca suflarea de aur a Domnului, 
pe caietele universului. 

Cumpăna fântânii îmi ridică, 
pentru o clipă, 
greutatea din suflet 
și o aruncă în ghearele vulturului, 
dar, 
când îmi este sete și cobor găleata în apă, 
mă recompun, 
în sinele meu, 
cu tot ce mi-a dat viața, 
în ultima vreme.

Vulturul pe cer și-a dat seama 
că nu-i povara mea prada lui 
și a lăsat-o să-i scape înapoi, 
în apa sufletului.