De plăcere, 
caut astăzi să mă urc în mândrul cat, 
dinspre care să văd păsările albe 
licărind în priveliștea de sare.

Dincolo de semnele zeilor, 
pe care le-aș putea desluși, 
fără să apelez 
la sclipirea de geniu a oracolului, 
este acea matcă, 
de la care s-au înfiripat universurile. 

De pe geana unei piețe, 
camuflată de respirația puhoiului de lume, 
mă întreb dacă, 
vreodată, 
ajuns în preajma tumultului mătcii, 
voi zări alte nașteri de spații.

Am devenit, 
în acest plan real, 
mai greu de întrebări decât oricine...