Pietricele jos, cât sâmburii de cireșe.
Doi pumni de pietre, ca să acopăr fundul vasului.
Vas și castron de așezat sub.
Șapte-opt găuri, cât grosimea unui creion.
Cui. Piroi.
Pământ amestecat peste pietre.
Scos lamâițul din vas fără să umblu la rădăcină sau la pământul agățat de firele rădăcinii.
Vasul în care-l mut să fie mare, de trei-patru găleți, patru – cinci găleți, cum e cazanul de țuică.
Acestea sunt recomandările lui Cristi, pentru a muta un pui de lămâi într-un vas al viitorului. Când îi trimit fotografia cu vasul cumpărat de mine, mic față de viziunea lui, e dezamăgit. Privește imaginea lung și îmi spune: „Ce îmi arăți tu e o jucărie din setul de bucătărie al unei fetițe de grădiniță”.