┌─────────────────────────────────────────────┐
│ MĂSURĂTOAREA POVESTILOR │
├─────────────────────────────────────────────┤
│ │
│ ,---. │
│ / \ (Tanti Maria) │
│ | M | ┌────────────┐ │
│ | A |─────►│ "Ia, Cristi,│ │
│ | R | │ povestea!"│ │
│ | I | └────────────┘ │
│ \ A / │
│ `---' │
│ │
│ ,---. │
│ / \ │
│ | C | (Cristi, băiețel) │
│ | R | │
│ | I | │
│ | S | │
│ | T | │
│ \ / │
│ `---' │
│ │ │
│ ┌────────┴────────┐ │
│ │ Cartea de │ │
│ │ povești │ │
│ └────────┬────────┘ │
│ │ │
│ (Cristi scoate sfoara din buzunar) │
│ │ │
│ ──────►[~~~~~]─────► │
│ │ │
│ (Sfoara întinsă peste pagini; măsurătoare │
│ comică a "lungimii" povești) │
│ │
│ Cristi: "Aceasta e clar cea mai scurtă!" │
└─────────────────────────────────────────────┘
În copilărie, când primea de la tanti Maria să citească povești, Cristi își dezvolta propriul algoritm de selecție: le măsura cu sfoara. Și-l alegea pe cel mai „compact” exemplu de ficțiune. Astfel, în loc să se piardă în lumi fantastice, micuțul critic se asigura că fiecare poveste se încadrează perfect în bugetul său de timp, preferând narațiile de buzunar.