În cel mai nou volum al său, Culoarea zilei – Jurnal poetic (Editura Agnos, Sibiu), Cristian Munteanu își încredințează gândul liric unei expresii sobre și concentrate, a cărei rezonanță este subtil amplificată de grafica lui Horia Țigănuș. Volumul se deschide sub semnul unei viziuni limpezi și emoționante: versurile evocă heruvimi care veghează de la fereastra copilăriei, vârstă înfățișată ca un edificiu miraculos, capabil, uneori, să pulseze de o viață lăuntrică, aproape suprasensibilă: „mansarda copilăriei a prins viață / de noapte / heruvimi cu ochii cât cepele / au rămas agățați de fereastra copilăriei” (Mansardă).

La priveghiul Papei, Cristian și-a petrecut noaptea pescuind magneți.

Pe când făcea rondul printre măsuțele negustorilor de suveniruri, i s-a părut că aude — cum magneții căzuți între mese îl chemau stăruitor. Înarmat cu o nuielușă de vreo treizeci de centimetri, s-a apucat să-i pescuiască unul câte unul. „Cum îi atingeam cu nuiaua, cum săreau în sus de bucurie, de acolo, din negura dintre mese”. Fără să-și dea seama, între o atingere și un salt de magnet, a trecut noaptea, deși, la mică distanță, se regăseau, între alții, Trump și Bolojan.

Revăd Brașovul , după mai bine de șapte ani
Îmi arunc un ochi, din mersul mașinii, spre Castelul Bran, când sunt sunat de părintele Cristian Muntean, poet din Brașov. Mă întreabă când ajung. Îi spun că, în niciun caz, nu voi ajunge până la ora 15, când prefigurasem că vom bea o cafea. Rămâne să ne mai auzim.
Intru în Brașov… Întrezăresc afișe cu Prima Școală Românească.
Ajung la hotel. Mă uit pe inscripția de la intrare: 1789- atunci, a fost ridicată această casă maiestuoasă.

---

Ies în oraș. Îmi umblă prin minte cuvintele poetului Alexandru Drăghici: „Pentru mine, Brașovul, prin cafenelele lui, este un fel de Innsbruck”.
Nu o cafenea este ținta mea, ci terasa. Dar pe care să o aleg, dintre cele aliniate în centru?
Comand ceva, undeva între „Roma” și „Dracula”… Mai mult pentru a avea ocazia să stau la terasă și să mă uit la lume.
După un timp, începe să plouă destul de puternic. Băieții leagă umbrelele între ele, cu niște extensii, ca să-i protejeze pe clienți de ploaie.

Cât timp cercetez vremea pe telefon, soarele revine temeinic pe cer.

(Va urma)