În Creta, sub soarele încă blând al începutului de vară, poezia română contemporană și-a găsit, pentru câteva zile, un adăpost deopotrivă festiv și meditativ. Turnirul de poezie de la Hersonissos nu a fost doar o celebrare a cuvântului scris, dar și o formă de solidaritate intelectuală și afectivă în afara granițelor. Atmosfera care se creează în jurul acestei confruntări a verbului este una care transcende limitele unui simplu concurs: numele, altminteri cunoscute mai ales din paginile revistelor culturale, devin aici prezențe vii, oameni apropiați, purtători ai unei sensibilități recognoscibile. În această cetate ad-hoc a liricii, textul nu mai e armă, ci punte — iar cei care-l rostesc nu mai sunt concurenți, ci prieteni. Spiritul de solidaritate se simte chiar și în cele mai mărunte chestiuni: identificarea autocarului potrivit, găsirea porții corecte spre avion, orientarea prin labirintul unei geografii oarecum inedite etc.

Chiar momentele de destindere — cum ar fi acelea când, la ceas de seară, ne strângem în jurul unei mese la terasă pentru a urmări împreună meciurile echipelor naționale ale României, fie seniori, fie tineret — deprind o vibrație simbolică. Dincolo de pasiunea pentru sport, se conturează aici o formă de apartenență, o insulă de identitate în mijlocul străinătății. Entuziasmul, gesticulația spontană la un gol izbăvitor, mirarea discretă a trecătorilor — toate acestea compun un spectacol al unității afective. Astfel, dincolo de versuri și recitaluri, de emoții și deliberări, rămâne amintirea unor prietenii esențiale. Turnirul de la Hersonissos un eveniment în care literatura devine pretext și liant pentru o comunitate cu aceleași vocații, este o dovadă că spiritul românesc poate fi viu, articulat și solidar chiar și departe de matca lui geografică.