Voi începe lucrările de dimineață. 
Voi pune la punct revista care va traversa privirile 
mai multor cititori, 
precum lumânarea îneacă în ceară 
amprentele degetelor care o încolțesc. 

Inima îmi este grea de vești, 
care tot vin dinspre aparatele de radio, 
cu viteza disperării celor care le rostesc, 
de pe jilțul puterii politice 
și nu se mai opresc să lovească în popor cu barosul.

O, în aceste momente, spun rugăciuni în gând, 
care îmi preiau problemele și le duc spre soluționare, 
pe o tavă de aur, lui Dumnezeu, care își bea răcoritoarea 
în grădina viselor noastre. E dinaintea cererii mele 
și nu intenționează a-mi dovedi și el birocrație. Ia repede tocul și dă o semnătură, cât o piele de bivol. 
De azi, se va ocupa de mersul meu prin societatea oamenilor. Îl văd dinaintea mea, 
îmbrăcat în togă albă. L-a mai zărit un nenorocit de roman, căzut, din raftul în care îi stătea spiritul, în lună, 
cu ochii pe mine. Spune că voia să fie creștin, 
dar l-a apucat moartea de guler mai devreme 
decât i-a trebuit să înfrunte panteonul pe atunci oficial 
și nu relicva de azi.

-Ia uite, mă! îmi spun. Eu m-am născut creștin 
și ăsta râvnește să ia haina mea în spate 
și să scoată capul de sub capacul lui Hades. 
Ia că-i dau eu un pumn! Și trântesc așa în văzduhul gol, 
după cum se observa înspre mine, 
de la nivelul oricărui trecător hain sau generos. 
Și se pornește o căldură și o vibrație atât de mare, 
încât planeta deviase de la deprimare. 
Starea nouă, de euforie, cuprinde mai multe spirite, 
care fac zgomot în cutie. Așa, în timp, 
ajunsese tărâmul lui Hades, o cutie pe care o purta cu el pe motocicleta Harley; umbla cu pletele în vânt și nu-l deosebeai pe zeul păgân de pasionații de cai putere ai străzilor americane.
-Măi, suflete! mă trezesc vorbind în gura mare... 
Ți-ai luat nasul la purtare? 
Tu nu ai nici nas, 
nicio schiță măcar de trăsătură umană 
și vrei să parvii universului material, 
împopoțonat în haina mea de enoriaș duminical? 
Mai puneți pofta în cui! și stai acolo unde faptele pământene te-au răstignit ca fesul pe capul turcului. 

Mi-am dres raportul cu divinul, 
aducând în actualitate toate reperele 
care ar putea permite fuzionarea oricărei tendințe 
a vreunui spirit într-un corp nou, zeflemitor.  -