Lângă hotel, la parter, funcționează un hipermarket nonstop. Totdeauna am fost fascinat de acest contrast - să poți avea legătură cu un punct viu, care, în fiecare moment, când toată planeta doarme (sau cel puțin așa cred eu, vârât în pilotă, până la gât, susține același tip de activitate. 
Ai o siguranță...

Într-o noapte, 
am descoperit că am rămas fără apă plată 
și îmi era o sete - fiind aproape de Dunăre, 
aș fi băut-o întreagă, 
de la primul până la ultimul val; 
a doua zi, m-ar fi căutat barcagii 
să le înapoiez fluviul, 
care-i duce înspre peștii cei mari, 
iar eu, 
cu burta umflată, 
m-aș fi tocmit 
pentru fiecare strop de apă returnat.
Cu o asemenea sete, 
am coborât (cu liftul), la magazin. 
Vânzătoarele tot nu se regăseau la casă: 
aveau mereu marfă de mutat la raft. 
Energia lor îmi făcea bine: 
îmi atenua ideea că mi-am afectat somnul, 
dar pe care, in curând, aveam să-l reiau 
(și cu setea potolită), 
ca pe un bagaj, 
printre spusele de la televizor, 
ale doctorului Dulcan, 
despre vizita 
pe care a făcut-o la mormântul sfânt, 
în noaptea de Paști, 
când se ia lumină.

Am colindat pe cărările odihnei nocturne, 
până dimineața la opt, 
când m-am săltat din pat, 
pentru o incursiune la Kladovo.