Am scris cândva despre o nuvelă a lui N. Gane. O scriere excelentă! Acolo evocă un episod petrecut în Italia, la mare, unde se afla în compania a doi prieteni. Unul dintre aceștia era tânărul boier Hurmuzachi, cunoscut pentru interesul său constant față de documentele privitoare la români, pe care le achiziționa oriunde ajungea în străinătate.

Din documentele adunate de Hurmuzachi a tradus și Eminescu, pe când se retrăsese la Florești, ca oaspete al boierului Florescu.

N. Gane povestește despre Hurmuzachi ca despre un înotător desăvârșit — poate doar puțin mai prejos decât Popovici, campionul mondial la 100 și 200 de metri. Însă, într-o zi, înotând în larg, Hurmuzachi nu a mai revenit la țărm…