Viespile apar imediat ce primești mâncarea comandată, dar mie îmi place să le aud zburând pe lângă mine, ca niște elicoptere fără metal în compoziție și fără carburant. Totuși, chelnerii aduc și o scrumieră plină cu zaț fumegând — metodă despre care am mai scris și pe care am legat-o, atunci, de poemele din Remedia amoris de Publius Ovidius Naso.

Ce este un poem? O stare care îți rămâne în suflet și reînvie atunci când viața scoate din angrenaj scene care o invocă. Poetul, la a cărui înălțime ai ajuns dacă l-ai citit, îți stăruie în minte ca o statuie.

Sătul de meniul tavernelor — aproape același peste tot și pentru care nu mai am apetit —, aleg, la o tavernă la care nu am mai mâncat până acum, un platou cu mai multe feluri de carne. Ca de obicei, las în pace viespile, ba chiar le pun și lor puțină carne, pe un șervețel alături, însă nu observ că una s-a ascuns pe o bucată de friptură. Mușc fără să-mi dau seama din bucata mea. Viespea vibrează sub buza superioară și mă înțeapă. Dinții mei o strivesc. Nu am mai fost înțepat de viespi sau albine de câteva decenii. Sunt curios ce mi se va întâmpla, cum mă va cuceri durerea.

În drum spre plajă, treceam invariabil pe lângă o terasă mereu închisă… Pe ambele părți ale străzii se înșirau două rânduri de mese vechi de lemn, micuțe, de țară, de pe care vopseaua se scorojise. Scaunele cu spătar păreau și ele de o siguranță neglijentă.

Dilema — de ce o fi terasa aceasta închisă? — s-a rezolvat… Ziua, locul e pustiu, aproape uitat, dar seara mesele sunt ocupate până la refuz de către thasiani (acesta este numele celor care locuiesc în Thassos). Strada devine o mică scenă de viață autohtonă. Aerul miroase a ierburi aromate și a sare adusă de briza mării. Trebuie să aibă o spinare destul de puternică briza aceasta, fiindcă are de urcat niște coline serioase, care se uită cu trufie la valurile care vin ghemotoc la malul auriu.

Am înțeles că ar fi ideal pentru turiști să intre în tavernele consacrate lor, thasianilor, și să le încerce meniul, dar nu am dat curs curiozității. Am ratat această experiență. Uneori, e bine să-ți vezi de treabă.