Satul Theologos este ca orice stațiune grecească, însă cu o singură diferență: nu are mare. Desigur, nu e o problemă. Sătenii se pot urca oricând în mașină și ajung imediat la Potos sau la prima plajă, care nu este deloc departe. Totuși, nu au „marea lor”. Oare, în trecut, mergeau la mare călare pe măgar sau în căruțe?
În Theologos, cel mai bine este să parchezi încă de la prima oportunitate, altfel riști să nu mai găsești niciun loc liber. Drumurile, care pornesc din artera principală – cea care străbate satul – sunt înguste ca o panglică. Te cuprinde brusc un soi de claustrofobie, când realizezi că nu ai unde întoarce mașina (și oricum e sens unic), iar pe cele secundare e aproape imposibil să urci: sunt întortocheate și subțiri ca ața. În căutarea unui loc potrivit de parcare și neavând cum să ies de pe drumul pe care apucasem, am ajuns pe un fel de „autostradă” aflată mai sus de sat, pe unde am făcut cale întoarsă și am încercat din nou să-l străbat.