Mâine merg la stadion, după multă vreme. Deja mă cuprinde emoția acestei întreprinderi, fiindcă nu este un simplu mers, ci o renaștere a zilelor când mergeam frecvent,
dar mai ales, când mergeam cu tata, care, într-o dimineață din anul 1982, extrem de fericit, îmi declara că Balaci a ieșit cel mai bun fotbalist.
Vreau să strig: Știința! Știința! Știința!
Strigătul mă atașează gloriei de altădată a acestei echipe, pe care o port în inimă, alături, în primul rând, de tata, apoi, de unchiul Dorel, și de fanul înflăcărat, în stare să fi ars la propriu pentru echipă, Fănică Păianu, din Cleanov.