Constantin Cubleșan, eminescolog de recunoscută autoritate, a dat publicității, de curând, un volum care poartă un titlu limpede și concentrat: Mihai Eminescu. Destinul frânt al poetului (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2025). În cele trei secțiuni bine conturate ale lucrării, autorul își propune să deslușească traseul biografic al poetului, într-o adevărată Viață a lui Mihai Eminescu, unde fiecare moment, fiecare întorsătură și fiecare umbră a destinului său capătă semnificație, într-un tablou care nu se mulțumește să informeze, ci se înfățișează cu o finețe aproape palpabilă, chemând cititorul să pătrundă în atmosfera epocii: „Am considerat de cuviință să aștern, într-o formă accesibilă oricărui cititor, firul vieții lui Eminescu, cu toate, sau aproape toate, meandrele și subtilitățile sale. O biografie menită a fi popularizată, îmbrăcată, totodată, cu numeroase imagini de epocă, menite să ofere celui ce parcurge paginile acestei reconstituiri șansa de a fixa în minte eroul într-un cadru vizual fidel realității istorice”.
În Cuvânt înainte, Constantin Cubleșan își exprimă gratitudinea față de profesorul Florea Firan, printre puținii care i-au susținut demersul de a pătrunde în complexitatea subiectului Eminescu: „Am fost norocos aflând în persoana distinsului profesor craiovean Florea Firan, un susținător pasionat al acestei întreprinderi, oferindu-mi cu generozitate, număr de număr, lună de lună, o pagină în prestigioasa revistă Scrisul Românesc pe care a fondat-o și pe care o conduce cu brio. Deci, cartea aceasta a fost publicată mai întâi în foileton, pentru ca acum secvențele acelea să devină capitole de carte. Rămân deci îndatorat profesorului Florea Firan pentru înțelegere și susținere și îi dedic acest op al meu, insolit și neconform tradiției, cu toată recunoștința”.
Prima parte, care se deschide cu un capitol intitulat În căutarea vindecării, este consacrată itinerariilor poetului prin diverse sanatorii europene, unde acesta spera să găsească alinare și remedii pentru suferința lui: Băi de nămol la Kuialnik – Odesa, Bolnița Mănăstirii Neamț, Baia Mitrașevski, internarea la „Caritas”, Sanatoriul de la Oberdöbling, călătoria în Italia, de la „Mărcuța” la „Caritas”. În capitolul de încheiere al acestei părți, Moartea și înmormântarea, autorul face o prezentare realistă și atent documentată a ultimelor momente ale poetului, precum și a ceremoniei funerare: „Cortegiul, alcătuit dintr-o mare mulțime de oameni, l-a avut în frunte pe Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, Lascăr Catargiu (şeful Guvernului), N. Mandrea, Teodor Rosetti (fratele Elenei Cuza), George Lahovari, Dimitrie August Laurian, apoi o mulțime de ziariști, studenți și prieteni ai poetului. A fost o zi cernită, ploioasă (17 iunie 1889). Singura imagine, mărturie a momentului este desenul pictorului Constantin Jiquidi”.
Structurată în douăsprezece capitole, această primă parte se concentrează asupra destinului tragic al poetului, asupra degradării stării sale de sănătate și asupra izolării care îl marchează în ultimele luni de viață. Constantin Cubleșan analizează cu minuțiozitate condițiile în care Eminescu își încheie existența, relațiile cu apropiații și mediul social, precum și modul în care fragilitatea sa fizică se oglindește în creația literară. Această secțiune, densă și atent documentată, oferă cititorului imaginea unui poet excepțional, care, în ciuda suferinței, rămâne fidel propriilor idealuri artistice și morale.
Partea a doua a lucrării aduce în prim-plan subiecte mai puțin explorate și, uneori, controversate: data nașterii poetului, fotografiile realizate de acesta și alte aspecte biografice mai puțin cunoscute. Tot aici, autorul abordează, pe larg, implicarea lui Eminescu în diverse asociații dedicate promovării și apărării valorilor istorice naționale, precum și activitatea lui ca ziarist.
Dincolo de cele patru fotografii recunoscute ca autentice, Constantin Cubleșan aduce în atenție altă poză, prezentă într-o peliculă datată 1914. Această peliculă, descoperită în Arhivele Naționale de doi cercetători tineri și dedicați studiului vieții și operei lui Eminescu, Ion Rogojinaru și Dan Toma Minar, adaugă un element documentar valoros: „De ce să nu acceptăm ideea că această fotografie, extrasă din documentarul din 1914, poate deschide șirul lung al imaginilor despre Eminescu, cele autentice și altele mai puțin verosimile?! Cele patru fotografii autentice sunt: La vârsta de 19 ani, la Praga executată în atelierul foto al lui Jan Tomás, 1869; La vârsta de 28 ani, la București în atelierul lui Franz Duschek, 1878; La vârsta de 34 ani, la Iași în studioul foto al lui Nestor Heck, 1884; La vârsta de 37 ani, la Botoșani în studioul foto al lui Jean Bieliing, 1887/1888”.
Printre subiectele tratate de Constantin Cubleșan, se află și analiza locului în care a fost scrisă poezia Din străinătate, autorul punând față în față opiniile unor cercetători precum Leca Morariu, G. Bogdan Duică sau D. Murărașu. Totodată, Cubleșan oferă o prezentare sistematică a locuințelor închiriate de Eminescu la Viena: Strada Wollzeile, nr. 23 – prima reședință, în care poetul a locuit la sosirea sa în capitala imperială. Strada Stephansplatz, nr. 9 – apartament mai spațios, aproape de universitate, în perioada studiilor. Strada Kettenbrückengasse, nr. 11 – locuință aleasă pentru liniștea și intimitatea pe care le asigura. Strada Mariahilferstrasse, nr. 42 – ultima reședință vieneză, caracterizată printr-un mediu mai animat, dar care i-a permis continuarea activității literare și jurnalistice. În aceeași parte secundă a lucrării, autorul examinează și desfășurarea Serbării de la Putna, precum și relația sentimentală dintre poet și tânăra Cassandra a Lupului din Ipotești.
Ultima parte urmărește parcursul formativ al poetului: la Cernăuți, unde îl admiră pe profesorul Aron Pumnul, iar decizia de a părăsi orașul este explicată chiar de poet, în cuvintele redate de Constantin Cubleșan: „Eu nu am mai avut pentru ce rămâne în Cernăuți”; la Blaj, Alba Iulia, Sibiu și în portul de la Giurgiu; apoi etapa de la București și, în final, sosirea la Viena. Fiecare dintre aceste locuri a influențat evoluția intelectuală și culturală a lui Mihai Eminescu.
Volumul lui Constantin Cubleșan se distinge prin rigurozitate documentară, atenție la detalii biografice și capacitatea de a pune în dialog surse variate, oferind cititorului o înțelegere complexă a destinului poetului.