Încă de la nivelul titlului, Pe fibra textului. 30 de lecturi complice (Editura Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2025), cea mai recentă lucrare a Elenei-Brândușa Steiciuc, se observă opțiunea metodologică a autoarei: aceea a unei critici imanente, bazate pe lectura aplicată din interiorul textului și pe investigarea directă a structurilor sale constitutive – metodă care, în registru colocvial, s-ar putea defini drept lectură efectuată «cu creionul în mână». Încă din primul capitol, care se apleacă asupra romanului Un secol de ceață de Matei Vișniec, se lasă întrevăzută acea atitudine de lectură care, dincolo de analiza punctuală a textului, caută să surprindă vibrația secretă a operei, iar în acest efort de pătrundere demersul critic se înrudește cu vocația comparatistului care, privindu-și obiectul de studiu, îl așază deopotrivă în contextul tradiției și în dialogul larg al spiritului european: „Dacă pentru prima parte a romanului Matei Vișniec a ales o narațiune clasică, în partea a doua (Răul are întotdeauna un frate geamăn) a optat pentru formula romanului epistolar. Este vorba despre corespondența purtată la începutul pandemiei de Mathieu, scriitor de origine română stabilit la Paris, soțul lui Nathalie (Fiica cea mică a cuplului Emilia – Vincent) cu prietenul lui, Georges, universitar cu viziune politică de stânga, editorialist, prietenul francez cel mai pasionat de România”. Simona Modreanu publică la editura Unicitédin Sant-Chenon (Franța) amplul eseu Cioran ou la chance de l’échec / Cioran sau norocul neîmplinirii (ediție bilingvă, franceză română, în traducerea autoarei): „maestră a definiției, universitara ieșeană conturează cu precizie portretul intelectual al autorului născut la Rășinari”; „eseista constată că, asemenea lui Gide, Cioran «a scris un caiet de exerciții unde aceeași formulă este uneori reluată de trei sau patru ori, înainte de a ajunge la forma percutantă pe care o găsim în cărțile sale»”; altă temă „ce subîntinde textele cioraniene este relația complicată cu România. Simona Modreanu subliniază acea diabolizare a contextului istoric și geografic românesc, Cioran fiind obsedat de originile sale orientale, de ideea unui destin blestemat al poporului său”.
Cu aceeași rigoare și atenție critică este examinată și lucrarea lui Cezar Stratan, Cernăuți, acum un veac, text care, deși nu aparține în sens strict literaturii de ficțiune, este integrat demersului exegetic prin prisma caracterului său compozit, motiv pentru care autoarea îl califică drept „o carte mozaic”.
Alt popas al itinerarului critic îl constituie creația lirică a lui Constantin Severin, unde cititoarea atentă descifrează acea rară confluență a artelor, prin care poezia, pictura și muzica își dau întâlnire într-un registru comun, transfigurat în versuri solare, purtând amprenta unei sinestezii care nu mai este simplu procedeu de expresie, ci adevărată vocație de a gândi lumea în multiplicitatea limbajelor ei: „Autorul a compus aceste poeme revizitând pânzele unor pictori cu care este îngemănat spiritual. Yves Klein, Francis Bacon, Ion Țuculescu, Frida Kahlo, Giorgio de Chirico, Wassily Kandinsky, Paul Klee, Pablo Picasso, Georgia O’Keefe, Henri Matisse, Kazimir Malevich, Tamara de Lempicka, Piet Mondrian, Salvador Dali, Edvard Munch, Joan Miro, Remedios Varo, Andy Warhol, Jackson Pollok – iată câțiva dintre cei mai reprezentativi pictori ai secolului trecut, a căror relație cu forma și culoarea, cu universul, cu ceilalți, cu ei înșiși constituie linia directoare a propriei reflecții a pictorului și poetului bucovinean”.
Elena-Brândușa Steiciuc abordează și o tematică de actualitate – condiția femeii în lumea contemporană – prin intermediul analizei romanului Bigama de Felicia Mihali, operă în care problematicile identitare sunt reliefate cu finețe interpretativă: „Construit în jurul unei istorii de viață narată la persoana întâi, romanul Bigama (Editura Vremea, 2022) aduce în prim-plan metropola francofonă Montreal, în care protagonista (o scriitoare talentată, frumoasă, încă tânără) încearcă să-și găsească un loc alături de soțul ei, Aron”.
Între lucrările de critică literară asupra cărora se oprește lectura, se disting câteva titluri semnate de Vasile Popovici – Punctul sensibil. De la Eminescu la Mircea Cărtărescu ori Eminescu, imersiunea în oglindă –, volume din care Elena-Brândușa Steiciuc reține și acele pasaje relative la acel noroc al descoperirii care însoțește uneori pe istoricul literar și care, dincolo de erudiția metodelor, conferă cercetării nu numai vibrația autentică a întâlnirii cu documentul, ci și emoția participării la destinul viu al unei culturi: „O altă incursiune în istoria literară a secolului XX este capitolul Mihail Sebastian – scrisori către Nadia. Hazardul i-a scos în cale consulului român (Vasile Popovici, n.m.) la Marsilia din anii 2000 o compatrioată exilată în Occident în adolescență, în anii 40. Distinsa doamnă i-a încredințat corespondența ei cu autorul Jocului de-a vacanța, piesă care a cucerit-o în iulie 1940, când i-a scris lui Sebastian prima scrisoare, notată de acesta în Jurnal. Cele 12 misive ale scriitorului român către admiratoarea lui foarte tânără arată nevoia de comunicare a unui intelectual evreu ostracizat, dar și angoasa declanșată de antisemitismul din acei ani”.
Interesată să-și lărgească aria de adresare și să răspundă nevoilor unui public cât mai eterogen, Elena-Brândușa Steiciuc nu se limitează la strictul câmp al literaturii, ci își îndreaptă atenția și către lucrări care aparțin altor domenii ale culturii, convinsă că spiritul critic nu poate rămâne închis într-un singur hotar disciplinar. Vizează astfel volume de literatură comparată, eseuri de istorie, studii de sociologie și psihologie, dar și cercetări interdisciplinare care permit cititorului să observe conexiunile subtile dintre texte, contexte și idei. Prin această deschidere, autoarea le situează într-un cadru mai larg, capabil să le evidențieze relevanța socială, intelectuală și culturală: Sfânta Mănăstire Voroneț. Trei decenii de la reînființare de Elena Simionovici – „talentată portretistă și povestitoare”, Vieți imaginare de Marcel Schwob, volum tradus, adnotat și comentat de Gabriela și Constantin Abăluță, Voci din exil: alte polemici de tranziție de Adrian Dinu Rachieru („sociolog și critic literar timișorean” care „abordează tragismul exilului și situația existențială a unor mari autori de origine română care – părăsindu-și țara în condițiile istorice dificile ale secolului trecut – au fost înregimentați în alte culturi, devenind valori de rang universal”), Rădăcini. Maicile neamului nostru, album aparținând fotografului Sorin Onișor, un „vrăjitor al imaginii, doctorand al Universității de Vest din Timișoara după masteratul Romanitatea orientală”). În aceeași categorie a manifestărilor aflate la hotarul literaturii, se înscrie și „cel mai recent album de fotografii al lui Răzvan Voiculescu, Bucătăria hoinară se pregătește de plecare. Wonders of Cooking. Tasting the Last Cource? (Ed. O-T-R-A-Z, București, 2022). Câți dintre descendenții noștri vor mai simți gustul turtelor pe vatră, al chiftelelor cu mărar prăjite în grăsime, al plăcintelor rumene scoase din cuptor? Trebuie să fii realmente îndrăgostit de acest mod de viață pur, netrucat – așa cum este artistul bucureștean – ca să ții neapărat să-l nemurești prin imagine”. Copiii din tren coboară la prima este cartea recentă a medicului Florentin Haidamac, apărută cu sprijinul scriitorului Tiberiu Avram și întâmpinată, pe bună dreptate, ca un „ adevărat manual de supraviețuire” („Situația copiilor din fostele orfelinate comuniste a fost și continuă să fie o problemă complexă, cu un puternic impact asupra societății actuale”).
Prin Pe fibra textului. 30 de lecturi complice, Elena-Brândușa Steiciuc își confirmă vocația critică deopotrivă analitică și comprehensivă, capabilă să pătrundă în adâncimea textului literar, fără a pierde din vedere liniile de forță ale întregului. Este o carte care impune atât prin rigoare, cât și prin rafinamentul expresiei.