orice pagină –
mă pregătesc să închei ziua
așa cum pot,

cu lampa aprinsă lângă mine –
semn că încă n-am găsit
un om demn să-mi stea alături
pentru discuții târzii –

se naște, parcă,
din însăși consecuția
discuțiilor cu tine.

paginile,
pe care îmi aplec fruntea,
par izvorâte din această impresie
și, dacă o pală de vânt le-ar izbi,
tot pe loc ar rămâne,
incapabile să-și ia zborul în văzduh,
prea grele de amarul
care le-a încărcat.

dar nu e groapă în ele
să-mi țină sufletul cuprins de tuș…

de aceea te aștept
să sufli tu peste rând,
cu aburul cald al gurii tale
și să-l întâmpine nările mele,
avide să te inspire întreagă,
de atâta vreme.