cu lampa aprinsă lângă mine – semn că încă n-am găsit un om demn să-mi stea alături, pentru discuții târzii.
paginile, pe care îmi aplec fruntea, par izvorâte din această impresie și, dacă o pală de vânt le-ar izbi, tot pe loc ar rămâne, incapabile să-și ia zborul în văzduh, prea grele de amarul care le-a încărcat.
dar nu e groapă în ele să-mi țină sufletul cuprins de tuș…
de aceea te aștept să sufli tu peste rând, cu aburul cald al gurii tale și să-l întâmpine nările mele, avide să te inspire întreagă, de atâta vreme.
