Peste rând…



Orice pagină -
mă pregătesc să închei ziua așa cum pot,
cu lampa aprinsă lângă mine — semn că încă n-am găsit un om demn să-mi stea alături,
pentru discuții târzii -
se naște, parcă, din însăși consecuția
discuțiilor cu tine.

Paginile,
pe care-mi pun fruntea,
par izvorâte din această impresie
și, dacă o pală de vânt le-ar izbi,
tot pe loc ar rămâne,
incapabile să-și ia zborul în văzduh,
prea grele de amarul care le-a încărcat.

Dar nu este groapă în ele
să=mi stea sufletul cuprins de tuș...

De aceea, te aștept să sufli tu peste rând,
cu aburul cald al gurii tale
și să-l întâmpine nările mele,
avide să te inspire întreagă,
de atâta vreme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *