În frizerie, e o pace a lucrurilor 
care dă mereu din aripi.
Dacă nu ești atent, 
scaunul pe care stai 
o ia din loc, împreună cu tine cu tot 
și te trezești în zbor pe la urechea altui client, 
ca o șoaptă de mai. 

Dacă ești mai atent, 
rămâi doar în postura de spectator,
chiar dacă scaunul fuge de sub tine, 
când afli despre greva regală 
în care monarhul s-a îngropat în cerneală, 
ca un răspuns către despotul cu pistol în halat. 

Evenimentele din afară ajung  
în trăsuri de gală pe calea undelor. 
Clientul care este la rând urcă pe scenă 
și este momentul lui. 
Vrând-nevrând are ceva de spus. 
Veștile coboară cu piciorul întâi scos din șaretă, 
apoi tacticos în haine extrem de noi, 
de la Paris aduse. 
Timpanul frizerului, 
gâdilat de sunetul mașinii de tuns, 
e îmbogățit cu informații noi 
despre câte și mai câte. 

Mirosul de spirturi și de alte parfumuri semețe
plutește alene.