ce legătură o mai fi între pământ și lumea de apoi, acum?
la casa celui răposat se robotește pentru pomenire.
pe foc, oala afumată dă în clocot. norii de sub avion nu sunt atât de denși pe cât e gura aceasta de abur – care a adunat toate duhurile satului la un loc.
o bătrână cu batic pe cap întoarce peștii, când pe o parte, când pe alta, în tigaie.
masa se pune pe la ora unsprezece. se așteaptă preotul.
până atunci, mă duc sub gutuiul din grădină — îl regăsesc zdrențuit, ca un soldat uitat în post de comandant.
mă așez pe o cutie de inox și mă bucur de soarele cald.
liniștea care se ridică din vegetal e un monument suspendat în aerul tomnatic.
repausul mă ține alături de sfinții din calendar, pe care îi aud vorbind în clișee religioase.
altceva ei nu știu să se fi schimbat în cer, lângă Dumnezeu, pentru a trece dincolo de ticurile verbale.
Ce legătură o mai fi între pământ și lumea de apoi, acum?
La casa celui răposat, se robotește pentru pomenire.
Pe foc, oala afumată dă în clocot. Norii de sub avion nu sunt atât de denși, pe cât este gura aceasta de abur - precum toate duhurile satului adunate un loc.
O bătrână cu batic pe cap întoarce peștii când pe o parte, când pe alta, în tigaie.
Masa se pune pe la ora unsprezece. Se așteaptă preotul... Până atunci, mă duc sub gutuiul din grădină — îl regăsesc zdrențuit, ca un soldat uitat în post de comandant.
Mă așez pe o cutie de inox și mă bucur de soarele cald.
Liniștea, care se ridică din vegetal, e un monument suspendat în aerul tomnatic. Repausul mă ține la un loc cu sfinții din calendar, pe care îi aud vorbind în ticuri religioase. Altceva ei nu știu să se fi schimbat în cer, lângă Dumnezeu.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”
