ce legătură o mai fi
între pământ
și lumea de apoi, acum?

la casa celui răposat
se robotește pentru pomenire.

pe foc, oala afumată dă în clocot.
norii de sub avion
nu sunt atât de denși
pe cât e gura aceasta de abur –
care a adunat toate duhurile satului
la un loc.

o bătrână cu batic pe cap
întoarce peștii,
când pe o parte, când pe alta,
în tigaie.

masa se pune pe la ora unsprezece.
se așteaptă preotul.

până atunci,
mă duc sub gutuiul din grădină —
îl regăsesc zdrențuit,
ca un soldat uitat
în post de comandant.

mă așez pe o cutie de inox
și mă bucur de soarele cald.

liniștea
care se ridică din vegetal
e un monument suspendat
în aerul tomnatic.

repausul mă ține alături 
de sfinții din calendar,
pe care îi aud vorbind
în clișee religioase.

altceva ei nu știu să se fi schimbat
în cer,
lângă Dumnezeu, 
pentru a trece dincolo de ticurile verbale.