Dinaintea ferestrei,
chemări astrale sprintează,
dau din aripi —
le prind
și mă gândesc dacă vrei
să-mi fii în apropiere.

Așază-te în fotografia aceasta
de pe masă,
stai în preajma ei,
dar nu ca o frunză
în copacul din spate.
E singura șansă
pe care ți-o ofer.

Turme de scântei pe Mureș —
le mână strigătul toamnei
spre pomii
care ne-au adăpostit în mai,
de sfârșitul consemnat
deja în caietele tale —
cu litere mari.

Numai gândul trece
peste ciuma codașă.
Rânduri de ploi
zburdă prin parc.
Ne trebuie doar un centimetru
până la explozie.

Treptele de piatră atacă apusul 
cu lucirea, 
până la sângerare.