Cât de departe 
și nesemnificativ părea Crăciunul, 
în toiul verii, 
când te gândeai la el, 
iar acum, 
e atât de dilatat 
și tot ce a fost amplu 
din vară până acum
 este doar un punct 
și nimic din energiile 
care au animat zilele care au trecut 
nu mai e activ, 
e topit în amintiri.

Cât de departe părea Crăciunul
în plină vară,
o dată abstractă,
fără greutate,
ca un nume spus în treacăt.

Acum,
s-a dilatat,
iar vara —
atât de largă, atât de sigură pe sine —
s-a strâns într-un punct.

Energiile care au mișcat zilele
nu mai circulă.
S-au retras
ca apa dintr-un sol ars
și tot ce rămâne
e amintirea.

Cât de departe 
și nesemnificativ părea Crăciunul, 
în miezul verii, 
când te gândeai la el.

Acum, însă, e dilatat până la marginea timpului, 
iar tot ce fusese amplu din vară încoace 
s-a strâns într-un punct.

Nimic din energiile 
care au animat zilele 
nu mai e activ: 
s-au topit, încet, 
în amintiri.