cei mai mulți oameni
depind de inimă
ca sentiment,
nu ca motor al vieții

le place să fie trași pe sfoară
de impulsuri

căsniciile
se fac și se desfac
în galop

eu sunt mereu cuprins de timp
singurul lucru
care mă poate cuprinde
are tot

sunt un captiv

dacă vorbesc despre inimă
trebuie să spun asta:
trăind prin ea
sunt captiv de mai multe ori

întâi,
pentru că existența mea
se consumă tenebros
între ziua frumoasă
fugind pe lângă ferestre
și televizor

apoi,
pentru că retrăiesc
lumile filmelor
și împart cu protagoniștii
drama
și fericirea

în al treilea rând,
mă refugiez în inimă
ca într-o ultimă celulă
mai puțin plicticoasă

și acolo descopăr
impulsuri frânte
tristeți așezate în vene
ca niște semne de carte

de fiecare dată
se deschide o carte nouă
doar pentru mine
și iar mă apuc să citesc

te miri
ce-mi umblă prin minte