Un capriciu al sorții (Variantă 2)

Este o scară mai profundă în lucruri
decât vârful catedralei...
Întors din viziuni extravagante,
gândul obosit coboară pe trepte.

Priveliștea sumbră,
mereu linsă de animale,
ca o rană...

Și acest catarg de vis,
sfredelind în suflet,
și trupul de sticlă topită
mă ajută să cred
că voi pâlpâi în biserica întunecată.

Agresat prea mult de nemișcare,
aș putea fi stors de lumină,
precum o lumânare...

Se ridică de pe cearceaf fotograful stingher.
Puiul de leu moțăie pe umerii babei.

Un capriciu al sorții (Variantă)

Un capriciu al sorții, vârful țuguiat al catedralei,
este o scară mai profundă în lucruri.
Întors din viziuni extravagante,
gândul obosit coboară lent.

Priveliștea sumbră, mereu linsă de animale,
ca o rană în suflet.
Acest catarg de vis sfredelind în plagă
și trupul tău de sticlă topită,
totul îmi permite să cred
că voi pâlpâi în biserica întunecată.
Agresat prea mult de nemișcare,
aș putea fi stors de lumină,
precum o lumânare.

Caut răspunsuri în liniștea
care-mi șoptește povești,
înțelegând, în final, că
lumea se dizolvă în eterna uitare...

Un capriciu al sorții

Un capriciu al sorții,

vârful țuguiat al catedralei,

este o scară mai profundă în lucruri.

Întors din viziuni extravagante,

gândul obosit coboară.

Priveliștea sumbră, mereu linsă de animale,

ca o rană în suflet.

Acest catarg de vis sfredelind văzduhul

și trupul tău de sticlă topită,

totul îmi permite să cred

că voi pâlpâi în biserica întunecată.

Agresat prea mult de nemișcare,

aș putea fi stors de lumină, precum o lumânare.

Trofeul turnirului de poezie de la Dion, echipa câștigătoare

Mihai Firică, Președintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova:

„Nenikikamen! 

Poezia – o ascensiune pe un munte al cărui vârf este mereu învăluit de nori, speranță, deziluzii, iubiri, fantasme, orgolii, victorii, prietenie… Când poețiii visează că au aripi și se pot așeza printre zeii Olimpului, folosind aripi de cuvinte și har, se înșală. De fapt, toți ceilalți își dau seama că poeții doar trebuie să coboare din înaltul literelor către piscul ascuns privirii muritorilor. Sunt bucuros că oltenii recuceriră laurii Olimpului și-i felicit pe Nicolae, Dan, Cristian, Paul, Spiridon și Constantin. Craiova Maxima a Poeziei a primit laurii meritați, ca o încununare a evenimentului dedicat tuturor confraților prezenți la Turnirul din acest an și la cele precedente.

Nenikikamen!”

„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”