Publicată în 1840 în revista Dacia literară, nuvela Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi este considerată prima nuvelă istorică din literatura română. Aparținând curentului literar romantic, aceasta îmbină faptele istorice reale cu ficțiunea, redând episoade din domnia voievodului moldovean Alexandru Lăpușneanul. În cadrul romantismului, autorii au fost preocupați de trecutul istoric, de eroi excepționali și de prezentarea conflictelor dramatice, în special cele legate de lupta pentru putere, demnitate și răzbunare.
Încadrarea în curentul literar și trăsături ale romantismului
Romantismul este un curent literar care se dezvoltă în Europa la începutul secolului al XIX-lea și pune accent pe individualitate, subiectivism, introspecție și evadarea în trecut, natură sau imaginar. Negruzzi se încadrează în această direcție, în primul rând prin interesul său pentru istorie și pentru eroii naționali. Alexandru Lăpușneanul ilustrează perfect aceste preocupări prin evocarea unui episod din istoria Moldovei și prin conturarea unui personaj puternic, de factură excepțională.
Două dintre trăsăturile esențiale ale romantismului, prezente în această nuvelă, sunt:
- Eroismul și excepționalitatea personajelor – Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic prin excesele sale, fiind un domnitor crud, hotărât, manipulator și dornic de răzbunare. El este un personaj de excepție, definit de trăsături extreme și capabil de gesturi memorabile, atât prin cruzimea sa, cât și prin modul în care își manipulează adversarii. El își urmărește obiectivele cu o determinare ieșită din comun, devenind un despot sângeros, dar și o figură memorabilă prin măreția sa tragică.
- Interesul pentru istorie. Romantismul valorifică istoria națională, iar nuvela lui Negruzzi se bazează pe fapte reale din a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul (1564–1569). Autorul recreează atmosfera tensionată din Moldova medievală, când domnitorii trebuiau să facă față atât intrigilor boierești, cât și presiunilor externe.
Tema nuvelei
Tema principală a nuvelei o reprezintă lupta pentru putere și consecințele acesteia. Alexandru Lăpușneanul se întoarce în Moldova cu scopul de a-și recâștiga tronul, iar pentru a-și atinge acest obiectiv, nu ezită să folosească mijloace extreme, precum manipularea, trădarea și violența. Tema este strâns legată de trăsăturile personajului principal, un despot sângeros și nemilos, gata să elimine orice obstacol pentru a-și consolida autoritatea.
Ilustrarea temei prin secvențe din nuvelă
Prima secvență semnificativă pentru tema nuvelei este scena dialogului dintre Alexandru Lăpușneanul și boierii care îl întâmpină la întoarcerea în Moldova. În această scenă, patru mari boieri – Motoc, Stroici, Spancioc și Veveriță – încearcă să-l convingă pe Lăpușneanul să renunțe la pretențiile asupra tronului. În fața refuzului acestuia, unul dintre boieri îi spune: „Dacă nu ne vei asculta sfatul, să știi că nu te vom vrea”. Răspunsul lui Lăpușneanul, „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu… și voi merge, și voi domni!” devine o replică memorabilă, care surprinde hotărârea sa nemiloasă. Această replică rezumă întreaga atitudine a lui Lăpușneanul față de putere: indiferent de voința boierilor sau a poporului, el este decis să preia tronul prin forță și să-și impună autoritatea cu orice preț. Secvența ilustrează clar tematica puterii absolute, autoritarismul, și a conflictului dintre voința domnitorului și opoziția boierilor.
A doua secvență, poate cea mai semnificativă în evidențierea temei, este masacrul boierilor, o scenă de maximă cruzime, care marchează apogeul dorinței lui Lăpușneanul de a-și elimina dușmanii și de a-și consolida tronul prin teroare. După ce își atrage boierii la curte, sub pretextul unei împăcări, domnitorul pregătește o capcană. Aceștia sunt chemați la un ospăț, dar în loc de festin, sunt uciși fără milă: „Trădarea a fost de ajuns… capetele boierilor vorbesc pentru sine”. Prin această scenă, Lăpușneanul își impune voința printr-un gest extrem de violență și teroare, demonstrând că pentru el, puterea se câștigă și se păstrează prin forță. Masacrul boierilor este o imagine emblematică pentru modul în care protagonistul își concepe domnia: nu există loc pentru opoziție, iar toate formele de contestare sunt eradicate brutal. În plus, această secvență subliniază cruzimea lui Lăpușneanul și disprețul lui față de viața umană, aspecte care îl definesc ca un tiran sângeros.
Elemente de structură și de compoziție
Titlul nuvelei este Alexandru Lăpușneanul, numele personajului central, ceea ce subliniază importanța figurii voievodului în economia narativă. Titlul subliniază, astfel, faptul că acțiunea și conflictele prezentate gravitează în jurul acestui personaj, care acționează ca un motor al întregii narațiuni. Alexandru Lăpușneanul este simbolul absolut al luptei pentru putere, fiind în același timp și un personaj care domină prin prezența sa autoritară și violentă.
Perspectiva narativă este una omniscientă, naratorul oferindu-ne acces atât la acțiunile, cât și la gândurile personajelor. Această tehnică narativă permite o privire obiectivă asupra faptelor și facilitează analiza comportamentului personajelor. Prin intermediul perspectivei narative, cititorul este martor la cruzimea domnitorului, la trădările boierilor și la desfășurarea evenimentelor istorice din epocă.
Diviziunea în patru capitole
Fiecare dintre cele patru capitole din „Alexandru Lăpușneanul” este precedat de un motto semnificativ, care reflectă esența acțiunii respective. Această structură bine delimitată este una clasică și conferă narațiunii coerență și progresivitate, fiecare capitol marcând o etapă crucială în evoluția personajelor și a conflictului principal.
- Capitolul I: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”
Acțiunea începe cu întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova, hotărât să-și recâștige tronul cu orice preț, în ciuda opoziției boierilor. Secvența-cheie este dialogul său cu boierii, în care acesta le declară răspicat că intenționează să-și impună domnia: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”. Acest capitol pune în mișcare conflictul principal, definindu-l pe Lăpușneanul ca un personaj autoritar și crud. - Capitolul II: „Ai să dai seamă, doamnă…”
În acest capitol, vedem interacțiunea dintre Lăpușneanul și soția sa, doamna Ruxanda, care încearcă să-l convingă să renunțe la violență și să nu-și ucidă dușmanii. Însă voievodul, fidel naturii sale tiranice, refuză să asculte de sfaturile ei, arătând o hotărâre de neclintit în a-și duce la capăt planurile de răzbunare. Motto-ul „Ai să dai seamă, doamnă…” prefigurează consecințele dramatice ale acțiunilor sale, dar și tensiunea dintre planurile sale și frica Ruxandei. - Capitolul III: „Capul lui Moțoc vrem…”
Aici se atinge punctul culminant al acțiunii, prin secvența masacrului boierilor și uciderea lui Moțoc, simbolizând triumful lui Lăpușneanul asupra celor care i se opuneau. Episodul este marcat de manipularea mulțimii, căreia domnitorul îi oferă capul lui Moțoc pentru a-și satisface setea de sânge. Capitolul evidențiază cruzimea extremă a lui Lăpușneanul, dar și abilitatea sa de a folosi poporul pentru a-și consolida autoritatea. - Capitolul IV: „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”
Ultimul capitol descrie finalul dramatic al lui Alexandru Lăpușneanul. După ce se îmbolnăvește grav, este otrăvit de soția sa, la îndemnul boierilor Spancioc și Stroici. Moartea sa vine ca o consecință inevitabilă a domniei sale tiranice. Motto-ul „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu” indică amenințarea pe care Lăpușneanul o lansează înainte de a-și pierde viața, subliniind caracterul său implacabil până la sfârșit.
Concluzie
Nuvela Alexandru Lăpușneanul este o operă reprezentativă pentru romantismul românesc, îmbinând trăsăturile acestui curent literar – interesul pentru istorie și pentru personalitățile excepționale – cu o construcție narativă clară și bine definită. Tema centrală a luptei pentru putere este reliefată prin acțiunile extreme ale protagonistului, dar și prin relația conflictuală dintre domnitor și boieri. Structura narativă, bazată pe un titlu sugestiv și pe o perspectivă omniscientă, contribuie la redarea unui tablou istoric dramatic, în care voința unui singur om poate schimba cursul istoriei. Alexandru Lăpușneanul rămâne astfel unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura română, simbolizând atât puterea absolută, cât și pericolul acesteia.