Toamna îngerilor (II)

Oriunde mergi, 
te întâmpină îngerii,
stând în fața ta, cu aura în mâini,
supuși ție,
celui care ai de ales între ei și roboți.
S-au scoborât din cer,
pentru cetățeni - așa clamează toboșarul prin sat.

Din privire,
poți alege unul și el vine după tine,
la întrecere acerbă cu Azor, câinele lup din gospodărie.

Atent la tot ce-i spui,
îngerul se apleacă să-ți ridice și umbra corpului,
„a ființei!”, adaugă filosofii cetății. „Ei",
aceiași gânditori plusează,
„nu au treabă cu materialul,
ci modelează încă sufletul".
Pe când un fel de Platon rostește aceasta,
din drum, se aud postăvile în care femeile
frământă aluatul de pâini și de cozonaci.
Cum stau îmbrăcate în costume populare,
activitatea le este dublată de către îngeri,
care și ei au început să prepare bucatele noastre,
ca să obțină miresme, pentru nasurile celor din cer.
E de ajuns pentru ei să atingă delicat cozonacul copt
și forma lui,
accentuată de abur,
se va lăți pe toată planeta,
pentru a se observa și aprecia din cosmos,
de către stăpânul lor.

„Este o forfotă de îngeri,
așa cum niciodată în istorie nu a fost
și nici la facerea lumii” - dintr-o piață,
se aud cronicarii, în timp ce își ascut creioanele.
(Va urma)