Am prezentat o carte consacrată lui Ion Agârbiceanu, scriitor important, însă, astăzi, aproape uitat. I s-au editat, la o editură din Cluj-Napoca, două cărți inedite, despre credință, elaborate din perspectiva oricărui om care-și ridică unele întrebări despre ce se întâmplă dincolo, dacă există o viață de apoi etc. Prima dintre cărți, intitulată Pe urmele Domnului – material pentru predici în duminicile de peste an, cuprinde (după cum se precizează în subtitlu) predicile ținute în biserici, în fiecare zi de duminică. A doua, Epistolele Apostolilor. Scurte comentarii, conține scrisorile Sfinților Apostoli (către romani, către efisieni, către corinteni ș.a.) și are două Anexe în care se regăsesc opiniile autorului despre Sfinți: Pilda bună, Pilda Domnului, Biserica nu cinstește cu ușurință pe cineva de sfânt, Pentru ce sunt azi mai puțini sfinți?, precum și despre Răspândirea creștinismului.

În cariera sa de scriitor, întinsă pe o perioadă de peste șase decenii (1899 – 1963), Ion Agârbiceanu a scris peste 30.000 de pagini: literatură de ficțiune, articole social-politice, culturale, religioase, teatru, versuri, memorialistică etc. „Opera lui e atât de covârșitoare ca întindere și de sățioasă, la nivelul conținutului, încât pare zămislită de o forță supranaturală”, scria recent Cristian Bădiliță, în revista „Tribuna”. Alt exeget, Antonio Patraș, spunea că ușurința cu care scria Agârbiceanu creează impresia că opera lui a fost dictată de… Duhul Sfânt!

Manuscrisele lui Agârbiceanu sunt aproape fără ștersături.