O adevărată istorie literară desăvârșește universitarul Florea Firan, cu această lucrare de amploare, Memoria emigrației (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2023, 708 p.). În maniera instituită de G. Călinescu în Istoria literaturii române, de la origini până în prezent, de consfințire a detaliilor biobibliografice, însoțite de ierarhizări și de opinii critice asupra operelor vizate, sunt prezentați, în ordine alfabetică, nu mai puțin de o sută de scriitori.
„Memoria emigrației” este un concept care se referă la amintirile și experiențele legate de fenomenul migrației. Această memorie poate cuprinde emoțiile, provocările, tradițiile, obiceiurile și schimbările culturale trăite de emigranți în timpul procesului de adaptare într-un mediu nou. Ea poate fi păstrată și transmisă prin intermediul poveștilor, tradițiilor, artei – acesta este motivul pentru care un capitol este dedicat operei lui Constantin Brâncuși -, obiectelor sau documentelor care reflectă parcursul și impactul migrației asupra scriitorilor și comunităților lor.
Cartea Memoria emigrației prezintă și opiniile diferiților scriitori cu privire la propriile lor emigrări, oferind o perspectivă profundă asupra impactului acestor experiențe asupra creației lor literare.
Un prim motiv literar constatat la autorii antologați este acela pe care profesorul Florea Firan îl numește „ruperea de țară”: „nevoiți să apuce drumul exilului pentru a se putea manifesta într-o zonă fertilă, a tuturor posibilităților, pentru a se împlini, departe de cenzură, directive și constrângeri de tot felul, puțini au reușit, totuși, să se realizeze pe măsura talentului lor, trăind poate singura dramă adevărată, aceea a creatorului visând la o mereu adevărată și până la urmă imposibila întoarcere”. Mircea Eliade (cunoscut ca fiind un important eseist, romancier și istoric al religiilor) a avut un interes profund pentru temele identității naționale și culturale. În scrierile sale, Eliade a explorat concepte legate de ruptura sau despărțirea de țară în contextul unei identități culturale și naționale, a analizat aspecte legate de nostalgia pentru patrie, impactul exilului sau separării fizice asupra individului și modul în care acestea pot afecta psihologia umană. De asemenea, gânditorul Emil Cioran, în eseurile și operele sale filosofice, a examinat adesea ideea că legătura cu pământul natal și cultura de origine poate avea un profund impact emoțional și spiritual asupra scriitorului, asupra oricărui om în general.
Alt element de analiză pentru Florea Firan îl reprezintă felul în care scriitorii din exil „își păstrează sau își revendică originile românești continuând să scrie, unii în limba maternă, alții în cea adoptată, în ambele medii culturale”. Ca istoric și critic literar, Florea Firan consemnează, în cazul Ninei Cassian (poetă și traducătoare), ale cărei opere reflectă adesea experiența exilului și identitatea românească: „Intimidată de campania declanșată împotriva ei, Nina Cassian trece în extrema poeziilor realist – socialiste și până în 1956 publică mai multe volume în care va sacrifica valoarea artistică în compromisul cu ideologia comunistă aflată la putere”; cu volumul Vârstele anului (1957), Nina Cassian revine la o perioadă de echilibru când își schimbă discursul poetic”.
O parte însemnată a lucrării profesorului Florea Firan este consacrată literaturii vii (care încă se plăsmuiește) a exilului. Desigur, există mai mulți scriitori români care trăiesc în exil și care au reușit să-și păstreze și să-și revendice originea românească în operele și activitățile lor. Iată câțiva dintre aceștia. Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (2009), recunoscându-i-se astfel contribuția deosebită la literatura contemporană „prin abordarea temelor complexe ale supraviețuirii sub un regim opresiv și a impactului acestuia asupra individului și societății”, a emigrat în Germania în anii ’80, din cauza presiunii regimului comunist. Scrierile sale, precum romanul Leagănul respirației, reflectă adesea experiența opresiunii politice și a exilului. Proeminentă scriitoare româno-americană, Carmen Firan s-a remarcat prin contribuția sa la literatura contemporană, având un repertoriu vast care include poezie, proză, eseuri și dramaturgie. Cărțile sale au fost publicate atât în limba română, cât și în engleză, și au primit aprecieri din partea criticilor literari. Printre operele sale, se numără The Second Life, In The Most Beautiful Life și Rock and Dew. Carmen Firan, al cărei stil literar este apreciat pentru sensibilitatea profundă, pentru capacitatea de a transpune în cuvinte complexitatea emoțiilor și a experiențelor umane, este considerată unul dintre reprezentanții importanți ai literaturii române în diaspora și un promotor al culturii și valorilor românești în afara granițelor țării. Norman Manea, alt scriitor important, despre care Florea Firan afirmă: „Norman Manea aparține deopotrivă culturii române și celei universale”, a predat literatură la diverse universități din Statele Unite ale Americii. Andrei Codrescu („unul dintre cei mai importanți scriitori români din diaspora” – Florea Firan) editează revista de avangardă poetică „Exquisite Corpse: A Journal of Letters and Life”.
Unii dintre autorii incluși în cartea Memoria migrației sunt cunoscuți de către cititorul român (și datorită portretelor literare pe care Florea Firan li le-a dedicat în revista „Scrisul Românesc”), alții „pot fi considerați o revelație, iar descoperirea lor, o bucurie intelectuală”. Un asemenea nume (totuși, destul de sonor) ar fi cel al Roxanei Eminescu, născută Stătescu: „Din 1961 își schimbă numele după al mamei, Eminescu. Critic și istoric literar, eseist, traducătoare, Roxana Eminescu, din motive politice, ia calea exilului în 1981, mai întâi în Portugalia, apoi în Franța unde se stabilește definitiv în 1984”.
În concluzie, așa cum Florea Firan scrie în Introducere, literatura română și în emigrație, are diversitate și forță, originalitate și manifestări artistice uneori neașteptate, îmbogățind patrimoniul nostru național”, datorită abnegației fiecărui scriitor român emigrat, de a se afirma în țara de adopție.